Vaşcăul ocupă locul trei pe ţară în topul localităţilor din care se pleacă. Oraşul, astăzi cu circa 2.250 de locuitori, a pierdut în ultimul deceniu 18,21% dintre rezidenţi.
"Şi-a semnat singur condamnarea la moarte în anii ʼ90. Fabricile închise nu s-au mai redeschis niciodată. Aici este atâta pustietate, că mergi şi 2 kilometri fără să întâlneşti niciun om", spune profesoara Doina Ilion, astăzi pensionară.
Vaşcău, ultima staţie
La ora prânzului oraşul e pustiu. Vântul străbate strada principală măturând piaţa cu mesele goale şi parcul central fără ţipenie de om. În liniştea străzii, curgerea Crişului Negru sună nervos, punctată arar de scârţâitul unui leagăn. Dincolo de pod, casele, majoritatea dărăpănate, par goale. Rar, câte un firicel de fum trădează ici şi colo urme de viaţă. Până şi dulăii întinşi la soare sunt loviţi de somnolenţă ca de-o boală grea.
Două blocuri vechi, cu faţadele afumate de la hornurile scoase prin pereţi, apasă ca nişte tumori inima localităţii. Din magazinul "La doi paşi" de la parter a mai rămas doar reclama. În spaţiile comerciale mai funcţionează doar o farmacie şi o cooperativă de credit, în care nu intră însă nimeni. Sufletul descompus al oraşului face ca aerul rece, primăvăratic, să miroasă dulceag, a toamnă...
Cândva, un oraş cochet...
Situat la aproape 100 kilometri de Oradea, oraşul Vaşcău - cu satele Câmp, Câmp-Moţi, Coleşti, Vărzarii de Jos şi Vărzarii de Sus - pare să cadă de pe harta judeţului. În comunism, aici se termina linia ferată care venea de la Oradea încă din 1916. Acum a rămas doar fundătura. "Nici nu mai ştiu de când n-am mai văzut tren în Vaşcău. Linia e închisă", spune localnica Doina Ilion (foto).
Acum în vârstă de 76 de ani, îşi aminteşte cu nostalgie de sfârşitul anilor ʼ60, când s-a stabilit aici ca profesoară de sport. "Vaşcăul era un oraş cochet, liniştit şi curat. Avea sere, de unde luam seminţe pentru florile pe care le plantam cu copiii, fabrică de marmură, ocol silvic, brutărie, OCL-ul (n.r. Organizaţie Comercială Locală din comunism) la care toată şefimea din judeţ venea după marfă şi tot felul de întreprinderi. Acum nu mai are nimic...", spune femeia.
Ridicat la rang de oraş la jumătatea anilor ʼ50, de către ruşii veniţi să exploateze uraniul de la Băiţa, Vaşcăul avea deja tradiţie urbană. "În perioada interbelică avea judecătorie, comisariat, două bănci, Albina şi Şoimul, două case de toleranţă... În anii de după război, când ruşii duceau uraniu din Bihor, în zonă trăiau cam 20.000 de oameni", povesteşte primarul Florin Porge. Acum trăiesc de 10 ori mai puţini şi se răresc pe zi ce trece...
Bogaţi în planuri
Aflat la al cincilea mandat, Porge vorbeşte despre declinul oraşului ca despre un dat. Atragerea de investitori e misiune imposibilă. "În primul rând ar trebui să crească natalitatea. Nimeni nu vine într-un loc unde au rămas doar pensionarii". Valorificarea potenţialului turistic este doar un proiect. "Am putea valorifica turistic avenul Câmpeneasa şi câteva peşteri virgine din zonă care nu au fost cartate. Am pietruit 1,6 km de drum dintre satul Câmp şi aven, şi probabil o să facem şi o pistă pentru biciclete", spune Porge.
Edilul îşi pune speranţa în creşterea naturală a zonei: "În ultima perioadă, în zona Câmp - Coleşti, unde există şi un lac, s-au cumpărat 4-5 case. Vin inclusiv din Oradea oameni care vor să lase oraşul şi să se retragă într-un mediu mai curat".
"N-ai ce face aici"
Vaşcău e o localitate condamnată. "După revoluţie, economia s-a prăbuşit fără să apară nimic în loc. Tinerii, care nu pleacă în străinătate, migrează spre oraşele mai mari - Beiuş, Oradea, Timişoara, Cluj. Până şi copiii mei, după facultate, s-au stabilit în Timişoara şi în Oradea", zice primarul.
Plecarea tinerilor a stricat rapid media de vârstă. Conform Institutului Naţional de Statistică, oraşul este cel mai îmbătrânit din Bihor. La 1 ianuarie 2020, din 2.256 de locuitori, 242 erau copii până în 14 ani şi 573 vârstnici peste 65 de ani, adică 237 pensionari la 100 de minori.
"Copiii care pot merg la şcoală la Ştei, Beiuş sau Oradea. N-ai ce face aici. Stai pe bancă în parc, te dai pe telefon, bei suc la magazin şi cam atât", spune Ciprian, un băiat de 14 ani. Realitatea îi dă dreptate. În plină vacanţă de Paşti, marţea trecută, parcul central era pustiu.
De altfel, puţinii copii care se mai nasc în Vaşcău provin din comunitatea săracă de romi. "Majoritatea sunt înscrişi la şcoală, că altfel s-ar închide, dar nu se ţin de ea", povesteşte un localnic. Pe fondul pauperizării, infracţionalitatea a crescut. "Dacă te bagi între ei, dincolo de gară, poţi rămâne fără poşetă sau ce mai ai la tine", spune o bătrânică. Poliţia nu prea are ce le face. "Îi găseşte, îi cercetează şi le dă drumul, că sunt minori", zice un localnic.
"Cine a putut a plecat"
Oraşul apune încet. "Cine a putut a plecat. Au mai rămas bătrânii care mor pe rând", explică Silvia Ienciu (foto). Pensionara locuieşte la bloc într-o scară în care din 9 apartamente 6 sunt goale. "Tinerii nu se mai întorc, că n-au la ce", zice ea resemnată.
Aproape tot a treia locuinţă din localitate este pustie. Un apartament cu două camere în blocurile dărăpănate din centrul urbei costă cam 8.000 euro, iar o casă cu trei camere se vinde cu 10.000 - 15.000 euro. "Va fi şi mai rău, că nu-i cine să cumpere", spune un bărbat.
Localnicii dau vina pe primar. "Administraţia locală nu face nimic să atragă populaţie sau firme. În loc să le dea facilităţi, Primăria le pune impozit dublu celor care îşi cumpără o casă şi nu au domiciliul în localitate", povesteşte un contribuabil.
Primăria, ultimul bastion...
Şi puţinii agenţi economici acuză Primăria de nepăsare. "Autorităţile s-au uitat cum pleacă tinerii, fără să facă nimic", reclamă patronul brutăriei din oraş, Alin Ţigan (foto). Îşi aduce cei circa 35 de salariaţi cu microbuzele de pe sate, pentru că în Vaşcău nu găseşte.
Ţigan l-a şi contracandidat pe Porge la ultimele alegeri, pe listele USR Plus. "Eu am avut cam 270 de voturi, iar candidatul PSD cam 290. Actualul primar ne-a bătut de ne-a zvântat, adunând cam 890 de voturi", spune el.
Explicaţia e simplă. În condiţiile în care economia s-a prăbuşit, Primăria Vaşcău e cel mai mare angajator. "Din cei circa 170 de angajaţi, câţi sunt în Vaşcău, peste 100 sunt salariaţii Primăriei şi ai celor două SRL-uri care asigură alimentarea cu apă şi paza", zice antreprenorul. Spre comparaţie, următorul "mare" angajator, un spaniol care produce seifuri pentru arme de vânătoare, are doar 49 de angajaţi. Ceilalţi agenţi economici din oraş au de la 30 de salariaţi în jos.
Îngroziţi de perspectiva de a-şi căuta de lucru la privat dacă vine alt primar, funcţionarii susţin actuala administraţie ca să îşi securizeze locurile de muncă. "Dacă fiecare angajat aduce cinci voturi, cu neamurile şi cu prietenii, primarul câştigă chiar dacă nu face nimic", explică consilierul local Mihai Teaha (ALDE). Iar lucrul acesta chiar se întâmplă!
Localnicii pleacă, iar Vaşcăul rămâne, încet şi sigur, al bugetarilor. Până vor mai avea în slujba cui lucra...
"Cu cât o localitate este mai îndepărtată de un motor economic, în general reşedinţa de judeţ, cu atât atractivitatea ei a scăzut mai tare după 1989. Zona Vaşcău este cea mai îndepărtată de Oradea din tot judeţul. Încercăm să facem parcuri industriale la Beiuş şi Ştei, pe distanţe care permit naveta, susţinem extinderea reţelelor de gaz pentru a atrage aici investitori şi să asigurăm un acces auto cât mai bun pe DN 76 pentru a menţine conectivitatea zonei"
Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor
ÎMPOTRIVA CURENTULUI
George din Coleşti
Născut în Ştei, antreprenorul George Hoţopan (foto) s-a mutat din Vaşcău în satul Coleşti, împotriva curentului. În urmă cu 7 ani, tânărul şi-a cumpărat o casă şi două vaci în sat. "Băiat crescut la bloc, am învăţat să mulg vacile, să încheg lapte, tot".
Mica afacere, pornită de la un punct de procesare, s-a dezvoltat într-un restaurant alimentat cu produse de fermierii din zonă, iar de doi ani oferă inclusiv cazare. Vara şi de sărbători, Pensiunea Muma Codrului are gradul de ocupare de 100%, iar în weekenduri de 80%. Căsătorit şi cu doi copii, George s-a ataşat de zonă. "Un băiat l-am dat la grădiniţă, iar pe celălalt la clasa zero în Vaşcău. E normal. Dacă rămân fără copii, se vor închide", zice el.
George colectează de la localnici produse din gospodărie şi le livrează, la comandă, pe ruta Ştei, Beiuş, Oradea. "Aşa, fermierii nu îşi mai bat capul cu vânzarea", spune tânărul.
Împreună cu un grup de prieteni, antreprenorul a pus bazele asociaţiei "Ţara de piatră" prin care vrea să readucă zona la viaţă prin relansarea turismului şi punerea în valoare a produselor locale.