Mă tem că, asemeni oricărei "lucrări" româneşti, şi administraţia Bolojan a început bine şi se va termina... incert. Dacă la începutul mandatului abundau până la saturaţie dezbaterile publice, observ în ultima vreme o nervozitate a edililor chemaţi să dea explicaţii şi chiar o încăpăţânare în a-şi impune soluţiile, adesea nefundamentate.

Emblematic e episodul de săptămâna trecută, când au anunţat venirea lui Teszari sponsor la echipa de polo, dar au refuzat, atât preşedintele CSM cât şi primarul, să dezvăluie valoarea contractului. Cică sunt bani care vin "de afară", nu din bugetul local, deci nu tre' să ne batem noi capul că ar fi vreun mişmaş. De parcă, odată intraţi în club, nu-s tot bani publici, iar modul de cheltuire n-ar trebui să ne intereseze.

Tot aşa şi cu lucrările de pe bulevardul Dacia, menite, zice Bolojan, să lase impresia călătorilor că n-au intrat într-o ţară de mâna a doua. Faptul că n-a fost nicio licitaţie, chit că banii cheltuiţi s-au înmulţit ca-n poveşti, nici vreo dezbatere cu localnicii, primii afectaţi, nu contează pentru administraţie. Efectul? "Inovaţia" transformării trotuarelor în parcări auto îşi arată azi faţa hâdă pe tot bulevardul!

Pietonii au fost lăsaţi să se descurce cum pot, printre maşini, expunându-se pericolelor. Totul s-a făcut fără cap, neţinându-se seama de principii de siguranţă rutieră, de construcţii ori de estetică, motiv pentru care azi Oradea se poate lăuda cu unicităţi precum trotuarul cu valuri, pomul îngropat în bitum sau stâlpul electric străbătut de borduri.

Mai rămâne de-acum să aşteptăm apariţia primei victime călcate de vreun şofer neglijent în noile "parcări" ca să ne întrebăm, retoric, cum o facem de fiecare dată, cine e de vină...