Nu trece zi fără ca PSD să-și intensifice opoziția în interiorul coaliției, cu lozinci pe cât de calpe pe tot atât de ignitoare la adresa nu doar a premierului, ci a însuși bunului-simț. Ilie Bolojan trece „cu buldozerul peste țară, doar tăind și concediind”, așadar ar fi determinat de o plăcere maladivă, irațională, nicidecum de cuțitul agențiilor de rating ajuns la os. Guvernează „contabilicește”, „fără empatie”, „cu cifre reci”, „împotriva românilor”, demolând bunăstarea cu care PSD a blagoslovit România. Cam ăsta-i discursul pesediștilor de la finele lunii iunie încoace.
„Vrem să punem România la treabă”, pretinde mai nou șeful interimar al PSD, Sorin Grindeanu, fost premier, în tentativa de a face vandabil ultimul program economic al partidului. „Ce ne interesează pe noi, să reducem cheltuielile sau să dăm oameni afară?”, se întreabă el, discreditând din temelie intenția lui Bolojan de subțiere a aparatului bugetar. O zicere de Gîgă, firește: nu ai cum să reduci cheltuielile statului - și asta urgent! - fără concedieri în administrație. Pesemne, PSD înțelege prin reduceri de cheltuieli renunțarea la achiziția câtorva pixuri și coli A4, nu stoparea risipei produse, decenii întregi, prin proliferarea funcționărimii.
Imediat ce-a preluat șefia Guvernului - de care, în premieră, au fugit toți vitejii - Bolojan a avut de astupat găuri mai mari decât se știa că sunt (deficit bugetar nu de 9,3%, ci spre 11%) și de stins incendii, de acceptat concesii de dragul stabilității, până la punctul de a-și pierde nu doar credibilitatea, ci autoritatea însăși. Ceea ce, neîndoios, este unul dintre obiectivele PSD, care n-a avut nimic de obiectat la Pachetul I de austeritate, dar a făcut pe dracu-n patru, și cu complicitatea UDMR, ca să scoată din Pachetul II taman restructurarea administrației.
Culmea tupeului, fiindcă Bolojan a avertizat deschis că nu are rost să ocupe funcția de prim-ministru dacă nu-și poate exercita prerogativele, tot pesediștii îl acuză că-i neserios fiindcă amenință cu demisia. Ei, care flutură ieșirea de la guvernare zi de zi invocând stupid nu contează ce, de la lipsa de reverență a USR în fața cadavrului lui Iliescu până la necesitatea alegerilor pentru Primăria București.
Guvernul Bolojan ar putea să cadă pe 24 septembrie dacă CCR va da câștig de cauză magistraților, care au atacat actul normativ ce i-ar obliga să muncească la fel ca majoritatea românilor și le-ar diminua pensiile speciale, ori AUR, care le-a contestat pe toate celelalte adoptate prin asumarea răspunderii. A explicat chiar premierul de ce: n-ar mai avea legitimitatea să ia alte măsuri similare.
Dacă, totuși, CCR va valida măsurile, vom avea un Bolojan reîncărcat, îndreptățit să accelereze reformele, ceea ce probabil ar și vrea să facă. Dacă, însă, „partenerii” vor continua să se opună, altă cale tot nu va avea decât să se retragă. Ce rost ar avea să rămână într-o poziție în care aceștia, în loc să-l sprijine, doar îl țin ocupat în lupte de uzură?