După vlăguirea izvoarelor termale din Băile 1 Mai, se duce şi pădurea din marginea Băilor Felix. Sub ochii autorităţilor, liziera forestieră, şi aşa modestă, dispare pentru a face loc unor construcţii din beton înghesuite una într-alta.
Dezmăţul ecologic şi urbanistic are loc după o schemă pe cât de primitivă, pe tot atât de eficientă: Comisia funciară din Sânmartin a împroprietărit câţiva localnici pe fâşia de pădure, trecută în acte ca teren arabil, după care aceştia îşi defrişează parcelele şi le vând unor investitori ce sluţesc staţiunea. Culmea, cu documente (aproape) în regulă.
"Fără defrişare"
Cu 3-4 ani în urmă, la baza dâmbului din marginea Băilor Felix, unde drumul suie dinspre Oradea către Hidişel, a apărut pensiunea Noblesse, prima construcţie ce micşora liziera de pădure. În capătul opus, la ieşirea din staţiune, fusese rasă, înainte, o altă halcă, pentru pensiunea fostei secretare a Consiliului Local Sânmartin, Livia Bara.
Abia s-au obişnuit oamenii locului, orădenii şi turiştii cu peisajul astfel ciopârţit că, mai nou, a fost distrusă o altă parcelă de pădure. Paradoxul e că proprietarul, un afacerist din Bucureşti, are toate actele în regulă. Szocs Constantin a primit în luna martie de la Inspectoratul pentru Regim Silvic şi Vânătoare Oradea o decizie pentru "scoaterea definitivă din fondul forestier naţional" a 0,16 hectare, "pentru realizarea obiectivului casă cu funcţiuni de cazare turistică". "Se aprobă fără defrişare", zicea decizia ITRSV.
Tranzacţii
Şi, totuşi, nu există om care să fi trecut măcar o dată prin zonă şi să nu ştie că locul ocupat de noua construcţie fusese plin de copaci.
"Am analizat cererea proprietarului, care era revoltat că nu primise de la Primăria Sânmartin autorizaţia de construcţie cerută iniţial pentru o locuinţă familială. I-am explicat că terenul figura în fondul forestier şi că trebuia scos din circuitul silvic. Tot potrivit Codului Silvic, trebuia să schimbe încadrarea construcţiei, ceea ce a şi făcut, cerând apoi acordul pentru o casă cu funcţiuni turistice", spune şeful ITRSV, Ionuţ Coraş (foto). Szocs s-a conformat, îndeplinind încă o condiţie: a cedat la schimb 1,2 hectare în Tăşad, pentru a fi împădurite şi introduse în fondul forestier, drept compensaţie. Apoi a bifat ultima formalitate: scoaterea autorizaţiei de construcţie de la Primărie.
Cum se explică, însă, că în actul de scoatere a terenului din circuitul forestier scrie negru pe alb "fără defrişare", asta deşi locul fusese acoperit de copaci? O spune tot şeful ITRSV: "Astă-primăvară, când am dat decizia, parcela nu mai avea vegetaţie forestieră!".
Vina nimănui, dar a tuturora
Dacă ar fi să judece cineva doar pe hârtii, ar crede că totul e OK. Dar chiar felul în care acestea au fost întocmite arată că instituţiile statului sunt părtaşe la dispariţia pădurii.
Concluzia reiese verificând actele către anii din urmă. Szocs Constantin a cumpărat terenul în 2012 de la un localnic, Alexandru Stan, reîmproprietărit taman aici de Comisia funciară, astfel că afaceristul bucureştean trece drept cumpărător de bună-credinţă. Mai mult, Cartea Funciară consemna terenul ca fiind "intravilan arabil". Faptul că, în realitate, era pădure a fost "rezolvat" de primul proprietar, care l-a defrişat fără a fi sancţionat de ITRSV. De ce? Coraş explică, din nou: "Nu s-au făcut verificări pe teren decât în martie, când vegetaţia forestieră nu mai exista".
Dacă însă defrişarea era descoperită la timp, proprietarul putea fi obligat să readucă parcela la starea iniţială, prin replantare. Nu s-a întâmplat aşa pentru că evidenţele Primăriei, ale Cadastrului şi ale ITRSV nu sunt sincronizate. Ca urmare, comisia funciară restituie "terenuri arabile" în pădure, copacii sunt doborâţi pentru că pădurarii habar nu au, iar la final autorităţile locale şi cele silvice legalizează, practic, şirul de ilegalităţi. Totul, fără a putea fi trase la răspundere.
Încă una
Ca şi cum pensiunile deja ridicate pe liziera pădurii nu ar fi destule, între Noblesse şi "casa cu funcţiuni turistice" a lui Szocs va răsări încă un "hotel-restaurant cu bază sportivă", pe un teren de 0,2 hectare pe care alţi doi localnici, Constantin Ciuta şi Stelian Burcă, l-au primit de la Comisia de fond funciar, iar ITRSV l-a scos din circuitul forestier încă din anul 2006.
Edificiul se va adăuga unui peisaj tot mai sterp, căci din suprafaţa de 8 hectare, cât avea păduricea până în 1990, a dispărut aproape un sfert. Iar alţi investitori, la fel de orientaţi, se pregătesc de noi construcţii. Încă neştiuţi, dar cu siguranţă blindaţi tot cu acte în regulă, ştampilate şi parafate de cei care ar trebui să vadă, să oprească şi să sancţioneze vandalismul ecologic şi urbanistic.