Pe locul unde, pe vremuri, domnul arhitect Marcel Tarţa a imaginat nişte vile lipite de calea ferată, a răsărit acum mândreţe de parcare. Dacă de obicei tendinţa imprimată de Primărie este să valorificăm la maximum terenul, acum avem o parcare la pământ, la propriu şi la figurat.
E păcat, pentru că s-au băgat bani buni în betoane pentru stabilizarea dealului, ca să nu mai vorbim de sumele date pentru exproprierea terenului.
Ţinând cont că domnul Liviu Andrica va interzice parcarea la Aquapark pentru cei care nu vin să se scalde, e limpede că zona nu va putea fi deservită de amărâtele de locuri date de curând în folosinţă.
Numai când sunt concursuri de înot la conserva olimpică se strâng sute de maşini, care vor parca, evident, pe stradă sau iarbă. Poate că nu-i rău ca aceste mici investiţii să se facă pe repede înainte, ca să aibă şi următorii primari ce repara de pe urma actualei administraţii.
Acest articol este un pamflet și va fi tratat ca atare