Parcu-n centrul satului, buda-n fundu' curţii

România rămâne locul unde carul e pus înaintea boilor! După ce Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului s-a pus pe construit blocuri, săli de sport şi chiar stadioane prin comune, Ministerul Mediului a lansat un nou trend: amenajarea de parcuri la ţară, lângă păduri şi păşuni.

În Bihor, în ultimii patru ani au fost alocaţi în acest scop 25,59 milioane lei (peste 6 milioane euro), cea mai mare parte a banilor fiind repartizată comune şi orăşelelor unde nu există niciun poluator industrial care să afecteze mediul, dar care sunt conduse de primari UDMR, la fel cum e şi Ministerul Mediului.

Baiul e că în timp ce se fac amenajări peisagistice, "beneficiarii" continuă să nu aibă reţele de apă şi canalizare, drumuri, unităţi sanitare şi de învăţământ, sau deţin asemenea facilităţi la un nivel demn de ţările lumii a treia...

Teoria şi practica

Programul Naţional de îmbunătăţire a calităţii Mediului a fost instituit în anul 2007 de Ministerul Mediului care, prin Administraţia Fondului de Mediu, urma să rezolve o parte din problemele de poluare, mai ales chimică, existente în marile oraşe.

Fiecare întreprindere a fost obligată să achite o taxă anuală de mediu, suma fiind calculată proporţional cu noxele emise. Banii adunaţi urmau să fie atribuiţi, în baza unor proiecte, către comunităţile locale, care în acest fel puteau construi sau extinde spaţiile verzi menite să atenueze efectele poluării.

Grosul sumelor a fost însă deturnat de la scopul iniţial, pentru gloria primarilor rurali, dornici să se laude cu realizări "ecologice", chit că în comunele lor aerul e cât se poate de natural. Ca la ţară, adică...

De la oraş la sat

Pervertirea programului de la an la an e demonstrată chiar de lista alocărilor de fonduri între 2007-2011. Primele s-au atribuit în iulie 2007, printr-o Hotărâre de Guvern semnată de premierul Călin Popescu Tăriceanu, de ministrul Mediului, Korodi Attila, şi de cel al Finanţelor, Varujan Vosganian, beneficiarele de prim rang fiind Oradea (1,4 milioane lei pentru Parcul Dendrologic din Cetate), Aleşd (1 milion pentru "amenajare zonă de agrement"), Salonta (651.000 lei pentru "parc de agrement), Ştei (103.000 lei pentru "spaţii verzi şi parc pentru copii"). Pe lângă primăriile urbane, au primit câte 500.000 lei şi cinci comune: Tăuteu ("parc şi loc de joacă în satul Ciutelec"), Nojorid, Paleu, Borş şi Şimian.

În 2008, Tăriceanu, Korodi şi Vosganian au iscălit doar pentru trei parcuri în Bihor, toate în mediul rural: câte 500.000 lei pentru Valea lui Mihai, Şuncuiuş şi Spinuş (sat Sălişte).

Criză? Şi ce dacă?

Deşi în 2009 au recunoscut oficial criza, detaliul nu i-a împiedicat pe premierul Emil Boc, pe ministrul Mediului, Elena Udrea, şi pe cel al Finanţelor, Gheorghe Pogea, să semneze o HG prin care au continuat moda iniţiată de predecesori. Oradea a mai primit 1,7 milioane lei pentru Parcul Dendrologic, Beiuşul 500.000 lei pentru reabilitarea Parcului Eminescu, iar Borşul aceeaşi sumă pentru încă un "parc de agrement". În plus, Valea lui Mihai a primit alte 766.000 lei pentru "spaţii verzi", Tinca 500.000 lei pentru "extindere parc comunal", iar Pomezeu 377.000 lei pentru "construire parcuri noi".

În 2010, acelaşi Boc, dar cu alţi miniştri (Laszlo Borbely la Mediu şi Sebastian Vlădescu la Finanţe), au alocat Oradiei 1,72 milioane lei pentru "finalizare Parc Dendrologic", Beiuşului încă 500.000 lei pentru "finalizarea reabilitării Parcului Eminescu şi extindere spaţii verzi". Borşului i-au fost date încă 953.000 lei pentru "parcuri de agrement", Valea lui Mihai a mai primit 765.000 lei, Tinca 500.000 lei şi Roşiori 323.000 lei.

Tăiem salarii, plantăm arbuşti

Anul acesta, în februarie, Boc, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, şi cel al Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, au sporit mai abitir fondurile pentru "îmbunătăţirea calităţii mediului". Oradea a primit 2 milioane lei (pentru Parcul Salca), Marghita 797.000 lei (pentru "înfiinţare spaţii verzi"), Beiuşul 400.000 ("modernizare parc central") şi Şteiul 850.000 lei ("amenajare parc").

Pe lângă cele patru oraşe, pe listă au fost introduse opt comune: Săcueni - 852.000 lei ("înfiinţare parc agrement"), Viişoara - 500.000 lei ("realizare spaţii verzi"), Ciuhoi - 454.000 lei ("amenajare spaţii verzi"), Diosig - 400.000 lei ("amenajare peisagistică"), Sălard - 500.000 lei (tot "amenajare peisagistică"), Abrămuţ - 742.000 lei ("parc de agrement sat Petreu"), Tămăşeu - 500.000 lei ("spaţii verzi") şi Sântandrei - 864.000 lei ("parc de joacă sat Palota").

Alba-neagra pe verdeaţă

Simpla parcurgere a Hotărârilor de Guvern arată că anomaliile în distribuirea banilor pentru amenajarea de parcuri au crescut exponenţial. Dacă înainte de declanşarea crizei, în 2007 şi 2008, s-au acordat fonduri pentru 14 parcuri, odată cu criza a crescut şi numărul alocărilor, astfel că în 2010 şi 2011 au fost finanţate 19 parcuri.

Pe de altă parte, dacă în primii doi ani s-au atribuit fonduri indiferent de culoarea politică a primarilor (în 2007 şi 2008 Oradea avea primar PDL, iar Beiuşul edil PSD), în ultimii doi ani împărţirea s-a făcut făţiş pe criterii politice. Astfel, în 2011, din cele opt comune cărora li s-au aprobat parcuri, şapte au primari UDMR, una edil PDL, nici una nefiind condusă de reprezentanţi ai opoziţiei.

Cel mai păgubos rămâne, însă, faptul că grosul fondurilor a fost repartizat nu pentru parcuri în oraşe, ci în comune. Cifrele spun totul: în cei patru ani ai programului, în Bihor s-au alocat 12,547 milioane lei la oraşe, în timp ce în comune s-au dat 13,587 milioane lei. Şi nu trebuie să fii mare specialist ca să realizezi că poluarea se produce în oraşe, nu la ţară!

Cum s-a ajuns la această situaţie? Funcţionarii şi primarii de comune au aceeaşi explicaţie: Ministerul Mediului alocă mai uşor bani pentru parcuri decât pentru reţele de apă şi canalizare, astfel că ei s-au grăbit să facă proiecte în consecinţă.

Parc lângă pădure

"La noi, parcul e la un kilometru de pădure, dar ne-am gândit că mai bine să-l facem decât să nu accesăm banii", zice un funcţionar al Primăriei Şuncuiuş, localitate de munte, fără nicio întreprindere poluantă. "Am fi vrut apă şi canalizare, că nu avem, dar dacă pentru asta a dat Ministerul bani, asta am făcut!"...

Inginerul Adam Sandor de la Primăria Valea lui Mihai, recunoaşte şi el: orăşelul nu are reţea de canalizare şi de apă decât parţial, la blocurile ANL nu există nici iluminat public, dar s-au făcut totuşi două parcuri, unul în centru, altul lângă blocuri. Totuşi, crede el, a ieşit o treabă frumoasă: "Parcul din centru nu a mai fost reabilitat de 30 de ani. Acum are şi iluminat, şi bănci, şi gard. Am făcut parc şi la blocurile ANL, că şi acolo sunt oameni, chiar dacă trăiesc mai mult din ajutoare sociale".

Primarul din Spinuş, Ioan Creţ, afirmă că ar fi preferat reţele de apă şi canalizare, dar n-a putut. "N-avem nici măcar un metru de reţea. Nu avem nici bani de salarii la angajaţii Primăriei. Dar Ministerul numai pentru asta ne-a dat bani". La Şimian, spune primarul Balazsi Jozsef, situaţia e trasă la indigo: "Avem reţea de apă, nu şi de canalizare, cum nu avem nici drumuri asfaltate".

Primarul din Tămăşeu, Szucs Ferenc, a făcut nu unul, ci două parcuri. "Am făcut ce-am putut. Pentru drumuri şi canalizare am făcut proiect pentru bani de la UE". Aberaţiile sunt atât de mari încât le recunoaşte şi primarul din Abrămuţ, Barcui Barna: "Am făcut parc în satul Petreu, că numai acolo am mai avut teren. Alţii au făcut parc pe legheleu sau în pădure!". Comuna, evident, nu are canalizare şi nici drumuri asfaltate!

Primarul de Sântandrei, Ioan Mărcuş, se poate lăuda că aproape toată comuna are reţea de apă, dar sistemul de canalizare are fix zero metri. Nu-i bai, totuşi, fiindcă sarcina de a construi reţeaua a revenit, prin Programul Aparegio, Companiei de Apă Oradea. În fond, dacă tot se află comuna în Zona Metropolitană, treburile grele şi costisitoare să le facă firma municipalităţii, că la amenajări peisagistice se pricep şi oamenii de la ţară...

Frenezia amenajării de parcuri comunale e întrecută doar de cea a construirii sălilor de sport, blocurilor ANL şi stadioanelor în comune tot mai depopulate. Astfel, dacă în ultimii trei ani Compania Naţională de Investiţii şi Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ambele subordonate Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului) nu au alocat nici măcar un leu pentru vreo investiţie în Oradea, în schimb au orientat sume uriaşe pentru obiective discutabile în comune, cele mai multe stabilite pe criterii politice.

În Bihor s-au alocat 12,7 milioane euro pentru stadioane comunale, din care 85% în comune cu edili PDL (Borod, Holod, Măgeşti şi Olcea), iar restul de 15% în comune cu primari UDMR (Curtuişeni, Ciuhoi şi Cetariu) şi PNG (Finiş). Alte 22 milioane euro au fost daţi pentru săli de sport şi blocuri ANL în localităţi conduse tot de PDL şi UDMR. Blocuri se fac la Sălard, Chişlaz (satul Mişca), Salonta şi Şimian, iar săli de sport la Tămăşeu, Petrileni (satul fostului ministru Vasile Blaga), Sălard şi Poienii de Jos (satul şefului Poliţiei Române, Liviu Popa).