Primăria Oradea a anunţat luna trecută că a demarat licitaţia pentru amenajarea Grădinii Urbane Nufărul din Parcul Salca. Întins pe 7 hectare, va fi cel mai mare parc din oraş, însă ceea ce nu spun autorităţile locale este că s-ar putea să fie şi cel mai scump, căci terenul, râvnit şi de dezvoltatori, a ajuns în mâinile unor samsari cu care municipalitatea se bate prin instanţe de peste un deceniu.
BIHOREANUL a descoperit că, în spatele acestor bătălii, interesele Primăriei se amestecă cu cele private, iar unii funcţionari chiar pot fi bănuiți că joacă la două capete...
Planuri „verzi”
Istoria Parcului Salca începe în urmă cu mai bine de două decenii, când, printr-o Hotărâre a Consiliului Local Oradea, pe 31 mai 2000, s-a aprobat Planul Urbanistic al Zonei şi s-a decis împărţirea terenului în trei loturi funcţionale: unul destinat locuinţelor, un altul pentru dezvoltarea unei zone comerciale şi încă unul pentru realizarea unei zone de agrement şi recreere.
Terenul pe care în prezent se află Parcul Salca şi cel pe care se propune realizarea Grădinii Urbane erau deja în proprietatea privată a oraşului. „Primăria constituise un număr cadastral distinct pentru întreaga suprafaţă, având încă de atunci intenţia de a realiza, aici, o zonă de recreere”, confirmă şefa Direcţiei Juridice din Primărie, Oltea Marc. Oraşul intenţionase să intre cu el într-o asociere pentru construirea unui aquapark, afacere care, însă, a căzut.
În 2001, prin Planul Urbanistic General, iar în 2003, printr-o nouă documentaţie urbanistică, ideea zonei de agrement s-a menţinut, fiind chiar detaliate porţiunile propuse pentru sport, plajă, agrement, grădina botanică sau spaţii de joacă. În 2013, prin „Conceptul General de Dezvoltare Urbană Masterplan Oradea 2030”, iar apoi Planul Urbanistic General al Oradiei, situaţia zonei a fost stabilită clar: terenul va avea strict funcţiune de parcuri, baze sportive, publice sau private.
Asaltul speculanţilor
Problema a fost că, după renunţarea la ideea aquaparkului, în vremea administrației Filip, terenul nu a mai fost trecut în patrimoniul public, care legal nu poate fi înstrăinat şi nici nu face obiectul retrocedărilor. Ca atare, prin Legea fondului funciar 18/1991 şi 1/2001, putea fi solicitat, ca o compensare, de foști proprietari care nu puteau fi împroprietăriţi pe vechile amplasamente.
Începând cu 2008, când Primăria Oradea preluată de administrația Bolojan a început să dezvolte pe bandă rulantă proiectele de dezvoltare în zona Salca, instituţia s-a trezit cu nu mai puţin de 22 de procese în care reclamanţii cereau atribuirea unor terenuri din Salca, procese pe care administraţia locală le-a pierdut. Câştigătorii nu erau, însă, foştii proprietari sau moștenitori - precum familia Aron, Petraş ori Mihalek, ai căror antecesori au deţinut pe vremuri suprafeţe întinse în zonă - , ci o adevărată armată de speculanţi şi dezvoltatori imobiliari...
În numele fiului
Printre reclamanţi, direct sau prin interpuşi, se numărau personaje cunoscute, cum ar fi Petru Popa, proprietarul Nufărul Plaza, Florian Jurcuţ, unul dintre cei mai activi samsari de terenuri din Oradea, confratele său Mihail Pater, în nume propriu şi ca mandatar pentru Kubon Bernhard (un alt „rechin” imobiliar, aterizat tocmai din Germania, după ce a făcut turul Europei, deţinând proprietăţi în Austria, Ungaria, Slovacia, dar şi câteva sute în Bihor), ori avocaţi precum Augustin Man şi Ionel Măduţa, soţul judecătoarei Doina Măduţa de la Secţia civilă a Curţii de Apel Oradea.
Avocatul Măduţa, de pildă, îi reprezintă în ultimii ani în faţa instanţelor pe majoritatea reclamanţilor Primăriei Oradea, în procesele pentru terenurile din Salca. Totodată, însă, a intrat „în afacere” şi în nume propriu! În 2014, avocatul a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu un moştenitor din zonă, pentru un teren în suprafaţă de 1.000 mp, pe numele fiului său, atunci în vârstă de... 12 ani. Măduţa junior a devenit proprietar cu acte în regulă abia în 2021, pentru ca, un an mai târziu, să doneze proprietatea... părinţilor săi.
Joc dublu?
Cum proiectul Grădinii Publice Nufărul urmează să fie realizat din fonduri europene şi municipalitatea riscă să piardă banii dacă rămâne fără terenuri, administraţia e uşor de convins să cadă la pace. La fel s-a întâmplat și în 2011, când pentru amplasamentul Parcului Salca, Primăria a câştigat - cu sprijinul Ministerului Mediului şi, apoi, printr-o finanţare europeană - 2 milioane euro, bani din care s-au realizat cunoscutul lac, cu zone de joacă, de promenadă şi relaxare.
Atunci, proprietarii au primit alte terenuri la schimb. „Sunt nişte domni, să nu le spun tovarăşi, că nu se cuvine, care au primit amplasamente pe terenuri care nu le-au aparţinut”, spunea, atunci, primarul Ilie Bolojan, care bănuia că samsarii au primit ponturile de la funcţionari ai Primăriei, ori de la angajaţi ai Oficiului de Cadastru, care făceau expertize topografice pentru proiectele de investiţii gândite de municipalitate.
Actualul ministru al Fondurilor Europene, Marcel Boloş (foto), la vremea respectivă şeful Direcţiei de profil din Primăria Oradea, chiar arăta cu degetul spre unul dintre apropiaţii lui Bolojan, şefa Direcţiei Juridice, Eugenia Borbei, acum secretarul Consiliului Local, care ar fi trebuit să „securizeze” zona: „Cineva i-a învăţat pe samsari cum să procedeze. Dacă juriştii ar fi trecut terenul înapoi în domeniul public, acum nu mai putea fi înstrăinat, grevat de sarcini sau urmărit silit”.
Război de uzură
După episodul cu Parcul Salca, războiul Primăriei cu proprietarii terenurilor rămase încă în proprietate privată, dar grevate de interdicţia de a construi - fiindcă zona era inclusă în cadastrul verde - a trecut la faza de gherilă.
Unii au depus cereri pentru certificate de urbanism, făcând pe „investitorii”, sub pretextul că vor să construiască, însă fără vreo dovadă certă, iar apoi, cu răspunsul negativ în mână, au deschis procese, acuzând „abuz”, pentru că nu pot dispune de proprietăţi, şi solicitând ba anularea PUG-ului, ba obligarea Primăriei la plata de despăgubiri, inclusiv sub forma diferenţei dintre valoarea terenului cu clădiri şi cea a unui parc.
Războiul a devenit unul deschis după ce, în 2020, Primăria a anunţat că reia procesul de dezvoltare a zonei, prezentând proiectul Grădinii Publice între strada Meiului, strada Lotus, Complex Lotus și strada Vavilov, care a şi fost notat şi în cărţile funciare sub forma unei „declaraţii de utilitate publică de interes local”. Urmarea? Samsarii au deschis noi acţiuni, până când, în final, Primăria a fost adusă unde voiau ei: obligată să răscumpere terenurile...
PARC ŞCOALĂ. Grădina Urbană Nufărul va fi amenajată între Parcul Salca şi Lotus Center, investiţia în valoare de 26,5 milioane euro urmând să fie finanţată prin POR. Grădina va cuprinde, printre altele, un lac, o clădire cu destinaţie de orăşel al copiilor, cu pavilion pentru organizarea de evenimente, o seră cu plante tropicale și o casă a fluturilor, unde vor funcţiona ateliere şi laboratoare pentru studenți, o promenadă suspendată, care va face legătura între Peţa şi Lotus, și un turn de observaţie
Tranzacţii pe bandă
Concret, în anul 2020, din 76.235 mp prevăzuţi să fie amenajaţi, adică 7,6 hectare, nu mai puțin de 68.542 mp erau în proprietate privată, ca efect al proceselor câștigate. Din această suprafață, în perioada 2021-2022, Primăria Oradea a cumpărat 20.282 mp, pentru care a achitat deja, în total, peste 2,3 milioane euro! Dar nu în aceleași condiții pentru toată lumea...
Primele două suprafeţe, de pildă, s-au cumpărat în 2021, la 60 euro/mp, iar celelalte patru, anul trecut, la preţ dublu şi chiar mai mare, Primăria plătind 120 euro/mp pentru un teren de 5.682 mp şi 130 euro/mp pentru alte trei terenuri, de 2.000 mp, 4.150 mp și 5.337 mp. Toate achiziţiile s-au făcut în baza unor rapoarte de evaluare confidenţiale (în condiţiile în care privesc bani publici) dar şi lapidare, căci nu argumentează clar motivul pentru care s-au stabilit aceste sume. Mai apoi, unii dintre beneficiari, după cum a descoperit BIHOREANUL, au fost „decontați” în timp record din banii publici: le-au intrat în cont în câteva zile de la ședința de Consiliu Local.
Nu este deloc clar cum se va termina „campania de achiziţii” a Primăriei, în condiţiile în care licitaţia pentru realizarea investiţiei de 26,5 milioane euro este în fază avansată, iar administraţia Birta nu are prea multe opţiuni decât să cadă la pace cu toţi proprietarii, plătind practic de două ori pentru un teren care a aparţinut, de fapt, oraşului, dar pe care tot slujbaşii instituţiei l-au lăsat la cheremul samsarilor, iar acum le mai şi plătesc bani grei din impozitele orădenilor.
Au făcut-o din prostie sau deliberat? Au fost favorizați unii sau alții? Cum, în ce condiții și cu ce explicații? Rămâne să vedem și săptămâna viitoare...
NOTARUL CASEI
C-așa vrea Norocel
După cum a descoperit BIHOREANUL, toate contractele privind cumpărările de terenuri din zonă, fără excepţie, s-au încheiat în faţa aceluiaşi notar public, Ioana Măduţa, care încasează, astfel, onorarii fabuloase, în detrimentul confraţilor ei.
La fel se întâmplă și cu alte tranzacţii ale Primăriei municipiului, zic surse din instituție, iar în situaţia în care vânzătorii preferau alt notar, adjunctul Direcţiei Patrimoniu, Cristian Norocel Popescu (foto), îi refuza, pe considerentul că „acolo (la Măduța – n.r.) se face, pentru că noi plătim”, iar unora le tăia elanul şi mai tranşant, spunând „că aşa vreau eu”.