O defrişare grosolană, pusă în scenă acum o săptămână de Primărie, a transformat unul dintre cele mai vechi parcuri din Oradea, Parcul Bălcescu, într-un loc cu aspect de saivan. Copaci semeţi au fost puşi la pământ, iar masacrul ar fi luat o şi mai mare amploare dacă ecologiştii şi jurnaliştii nu ar fi cerut explicaţii, iar comisarii de mediu nu s-ar fi sesizat.
Cum s-a ajuns aici? O anchetă a BIHOREANULUI demonstrează că toate administraţiile locale, inclusiv cea condusă de Ilie Bolojan, a lăsat parcul la cheremul unei firme private, care l-a primit în concesiune în 1997, pentru 25 de ani, sub formă de cadou, căci contractul n-a prevăzut niciodată vreo taxă, iar Primăria nu s-a sinchisit să controleze concesionarul. Oare de ce?
Măcel verde
Scandalul a izbucnit pe 20 ianuarie, în urma unei postări pe Facebook a ecologistului Orlando Balaş (foto), care reclama că, în tăcerea presei şi în indiferenţa orădenilor, Parcul Bălcescu este defrişat. Fotografiile ilustrau o situaţie de-a dreptul revoltătoare: copaci tăiaţi sau ciopârţiţi barbar compuneau un peisaj sumbru, ca şi cum parcul urma să fie transformat în teren viran.
Contactat atunci de BIHOREANUL, viceprimarul Florin Birta a garantat că lucrările sunt legale, având autorizaţia Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi a Direcţiei Silvice, dar a dat totuşi ordin de oprire temporară a drujbelor până luni, când urma să verifice personal fiecare document. Birta a adăugat că aflase de la şefii Direcţiei Tehnice că acţiunea prevedea tăierea şi toaletarea a aproximativ 60 de copaci, pe motiv că ar fi uscaţi sau în pericol să cadă, lucru de care s-ar fi plâns orădenii care treceau prin parc şi administratorii acestuia.
Până să lămurească Birta scandalul, luni au descins în parc comisarii Gărzii de Mediu, care au dispus şi ei sistarea oricărei tăieri sau toaletări. Asta, după ce au constatat că lucrările nu doar că nu aveau avizul APM, ci vizau şi copaci care ar trebui protejaţi. Unul este un plop secular, de lângă scena din parc, bătrân de aproape 200 de ani şi cu diametru de 2 metri. Drujbaşii Primăriei l-ar fi vrut dispărut...
Luaţi la întrebări, angajaţii Direcţiei Tehnice n-au ştiut să spună de ce au lăsat trunchiuri de copaci de circa 2 metri înălţime, dar fără nicio creangă, ce boli aveau cei pe care i-au măcelărit, ori ce tratamente fitosanitare s-au aplicat înaintea exterminării. În final, au recunoscut: singurul "medicament" aplicat a fost drujba.
Comisarii au făcut şi inventarul distrugerilor, stabilind că au fost tăiaţi 7 copaci, 6 au fost toaletaţi, alţi 9 erau marcaţi şi ar fi putut avea aceeaşi soartă, iar alţi 48 (!) urmau să fie, de asemenea, toaletaţi. Autorizaţia a eliberat-o Primăria, pe 23 octombrie 2017, în baza unei plângeri făcute de firma Murray Press. Garda de Mediu a "desfiinţat" actul, sistând orice lucrare, iar în această săptămână va stabili măsuri.
Reguli de formă
Masacrul din Parcul Bălcescu a prilejuit o serie de descoperiri interesante pe marginea felului în care acesta a fost abandonat de Primărie unor interese private, dar şi privind felul în care municipalitatea a renunţat la propria strategie privind dezvoltarea sănătoasă a oraşului, în vreme ce, declarativ, prezintă Oradea ca fiind o "capitală verde"...
Prima a fost aceea că Primăria a schimbat procedura de toaletare şi tăiere a arborilor din oraş, astfel încât fosta comisie de specialişti care aviza asemenea operaţiuni a căpătat doar un rol consultativ, printr-o modificare din 2015. În realitate rolul i-a fost chiar redus spre zero, fiindcă nu a mai fost convocată decât formal, când şi când, la cereri fără miză.
În cazul solicitărilor "adevărate", responsabilitatea soluţionării a rămas la nivelul Direcţiei Tehnice, conduse de flegmaticul director Mircea Ghitea, care nu răspunde nici măcar în faţa viceprimarului Florin Birta, darămite presei, şi de adjunctul Emil Benţan, artizanul multor masacre din oraş, simplu executant al ordinelor şefilor, la fel ca Gabriel Dobre, funcţionarul care iese în teren să "marcheze" arborii, un "yesman" care nu iese din vorbele superiorilor. De notat că niciunul nu este specialist în domeniu. Primăria are, de altfel, un singur inginer horticol în cadrul compartimentului de spaţii verzi, ţinut departe de problema defrişărilor.
Hârtii plimbate
O altă descoperire este tehnica manipulatorie a Primăriei de a se ascunde după aşa-zisele avize ale altor instituţii, gen APM sau Direcţia Silvică. În realitate, în cvasitotalitatea cazurilor decizia aparţine Primăriei, APM având competenţa de a aviza doar tăierea arborilor sănătoşi, iar Ocolul Silvic pe aceea de a marca arborii, legalizând practic transportul lor de la "locul crimei" şi nimic mai mult.
Tocmai de aceea, declaraţiile viceprimarului Birta, cum că Primăria avea "avizele" celor două instituţii, sunt vorbe goale. Adevărul este că APM Bihor a respins, de fapt, cererea de a aviza tăierile din parc, apreciind, după o plimbare în teren făcută de angajata Dorina Radoveţ, că ar fi vorba de copaci bolnavi. În consecinţă, Agenţia s-a spălat pe mâini şi a lăsat Primăria să facă treaba murdară cu oamenii ei, atrăgându-i însă atenţia să respecte normele în materie, inclusiv propriile regulamente.
Plimbând asemenea hârtii cu aparenţă de aviz, edilii s-au crezut acoperiţi, neprevăzând scandalul...
Drujbaşii Oradiei
În locul unor constatări corecte, prinse într-un proces verbal limpede şi profesionist, care să cuprindă motivele reale ale necesităţii intervenţiei asupra copacilor din parc, Primăria nu a putut oferi, la cererea BIHOREANULUI, decât o ciornă de mână, scrisă de Dobre şi/sau Radoveţ, plină de aiureli şi jumătăţi de adevăruri. De pildă, "specialiştii" s-au arătat deranjaţi de faptul că unii arbori aveau... scorburi, multora le-au găsit de vină că sunt înclinaţi, iar altora - seria de lângă gardul dinspre strada Matei Basarab - că ar fi "în declin şi semiuscaţi", motive suficiente pentru a fi retezaţi la nivelul unui stat de om.
De altfel, şi execuţia lucrării a respectat "nivelul calitativ" al îndrumărilor din ciornă, fiind realizată fără pic de discernământ de firma angajată de Primărie, Elecbrans. Normele legale şi cele tehnice prevăd că arborii destinaţi tăierii se retează la 30 cm de nivelul solului, iar toaletările nu au voie să depăşească o treime din coronament. Imaginile din Parcul Bălcescu, ca de altfel de oriunde din oraş, arată însă că arborii sunt siluiţi în duşmănie, fiind retezaţi la înălţimi medii, iar toaletarea, în loc să vizeze doar crengile uscate, îndepărtează aproape cu totul coronamentele.
Verde... de poveste
Cea mai bună definiţie a acestei conduite a dat-o Orlando Balaş, culmea, fost consilier pe spaţii verzi al primarului Bolojan. El spune că în Oradea "toaletările sunt, de fapt, tăieri în două etape", adică se fac atât de dur încât într-un an, maximum doi, copacul "toaletat" să trebuiască îndepărtat, fiindcă s-a uscat. Motivul este acela că Primăria plăteşte toaletările "la volum", deci firma angajată are tot interesul să taie crengi cu nemiluita, mai ales dacă edilii doar plătesc, nu şi verifică lucrările, prin Direcţia Tehnică. Numai anul trecut au plecat din banii orădenilor în contul drujbaşilor peste 835.000 lei pe tăieri şi toaletări, în vreme ce pentru plantări Primăria n-a pus la bătaie nici 250.000 lei.
Potrivit studiilor făcute de Balaş, Oradea are de fapt un deficit real de zone verzi. În 2010 cadastrul verde a înregistrat în intravilanul oraşului 124.094 arbori şi arbuşti (arbuşti înseamnă inclusiv trandafiri sau măceşi), dar dintre aceştia doar puţin peste un sfert (36.000) reprezintă arbori maturi dacă se aplică criteriul unei înălţimi minime de 7 metri. "Un efectiv insuficient raportat la numărul de locuitori sau al vehiculelor înmatriculate în oraş", spune specialistul, care aproximează la 9-10.000 de arbori maturi dispăruţi "bilanţul" administraţiei Bolojan. Altfel spus, un sfert din total!
Unul la cinci, sau cinci la unul?
Situaţia e confirmată chiar de datele făcute publice săptămâna trecută de Direcţia Tehnică, în bilanţul anului 2017. Anul trecut, "specialiştii" Primăriei au pus la pământ, în numele interesului public şi în folosul drujbaşilor, 929 arbori, din care 30 sănătoşi (evident, cifra este relativă), şi au toaletat 9.443 copaci, ceea ce înseamnă, aproape sigur, condamnarea la moarte a cel puţin jumătate dintre aceştia.
În schimb, s-a comandat plantarea a doar 208 arbori, sub pretextul că firmele nu sunt interesate de asemenea contracte. Ce opreşte Primăria să facă singură plantările ori să delege această activitate către operatorul de salubritate, de pildă? Asta nimeni n-o mai zice.
Una peste alta, realitatea este fix pe dos decât în publicitatea electorală şi în declaraţiile oficiale: în loc ca în schimbul unui copac doborât să apară 5 noi copaci (regula instituită de administraţia Bolojan "privaţilor"), edilii abia dacă plantează un pom la 5 tăiaţi, şi acela un biet puiet.
Dezvoltare cu orice preţ
Totuşi, ce justifică ofensiva anti-arbori? Răspunsul e acelaşi ca oriunde: interesele economice şi de confort ale unor entităţi private, aflate în opoziţie cu interesul general, reprezentat de ecologie şi viaţa sănătoasă. Aparent, cererile orădenilor pentru emiterea unor autorizaţii de tăiere sau toaletare de către Primărie invocă chestiuni obşteşti: copacii ar "afecta reţele edilitare", ei ar fi "afectaţi biologic", ar avea "rădăcini care provoacă stricăciuni", ar încurca "accesul pietonal sau auto", sau ar "afecta vizibilitatea semnelor de circulaţie".
Adesea, însă, ele sunt închipuite şi ascund, de fapt, disconforturi mult mai "omeneşti": "păsările din copaci fac mizerie pe maşinile din parcare", "copacii provoacă praf", "lasă frunze", "fac umbră", ba chiar "provoacă o stare de disconfort psihic", cum se plângea muncipalităţii o orădeancă ce dorea defrişarea parcului din zona blocurilor Zig Zag de pe Bulevardul Dacia.
Din haioasă, problema devine serioasă atunci când bieţii copaci devin "obstacole" în faţa unor "fabrici de bani". Orădenii au constatat cum, odată cu dispariţia fostei întreprinderi Înfrăţirea, cu tot cu sutele de arbori maturi care o înconjurau, zona Decebal, unde au răsărit Prima Shops şi blocurile Ared, a devenit stearpă, lipsită de vegetaţie, cu excepţia unui modest gazon.
Aşa cum închid ochii la numărul locurilor de parcări care ar trebui să "mobileze" noile dezvoltări imobiliare, tot aşa fac edilii şi cu vegetaţia: deşi antreprenorii ar trebui să refacă spaţiile verzi, nu se întâmplă asta, chit că nici măcar o plantare de 5 arbori pentru unul tăiat nu compensează pierderea arborilor maturi. "Un arbore matur are o coroană cu un volum de zeci, poate sute de metri cubi, cu o suprafaţă foliară imensă, prin care purifică aerul de noxe şi ne oferă oxigen. Câţi puieţi cu volumul coroanei de un metru compensează?", spune Balaş.
Parc pe tavă
Povestea e aceeaşi şi cu Parcul Bălcescu. Impropriu numit parc, amplasamentul a ajuns, graţie exploatării din ultimele două decenii, un soi de tăpşan destinat mai puţin recreerii şi oxigenării, cât profitului generat de activităţi economice. Prima a fost cea de alimentaţie publică, prin restaurantul cu terasă ridicat, cu voia Primăriei, în mijlocul parcului, urmată apoi de evenimentele pseudo-culturale şi muzicale, târguri, bâlciuri şi expoziţii de tot felul, care au umplut spaţiul - cândva verde - de gherete, tarabe şi instalaţii de divertisment.
De la Festivalul pălincii, al mustului şi al vinului până la expoziţii de antichităţi şi concerte de muzică populară, trecând prin experimente gen pârjolirea porcului "live" - de nimic n-a fost ferit parcul donat de contele Rhédey, care probabil că azi se zvârcoleşte în capela aflată la doi paşi, în incinta Grădinii Zoologice. O dughenizare generală, la care s-a ajuns pas cu pas, cu complicitatea factorilor politici şi funcţionărimii de proastă calitate care au populat, după 1990, administraţia orădeană!
În urma scandalului declanşat de defrişări, BIHOREANUL a solicitat Primăriei contractul de concesiune al parcului şi datele care compun "ecuaţia financiară" a acestui aşa-zis parteneriat public-privat. Concluziile? Şocante: un preţios bun al oraşului a fost pus gratuit, încă din 1997, la dispoziţia unor privaţi, în scopul îmbogăţirii, fără obligaţii sau cu obligaţii vagi, a căror respectare nu a fost verificată, cu închiderea ochilor la toate încălcările din contract, ba chiar cu modificarea acestuia numai în interes privat. Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, îi putem spune, simplu, Parcul politrucilor...
Muşchiul lui Sturza
Până deunăzi, dacă îi întrebai pe cei din conducerea urbei ce e cu concesionarea Parcului Bălcescu, auzeai că acesta a devenit "parcul PDL-ului", "pe vremea lui Filip", iar Bolojan l-a redat orădenilor, punând în 2008 piciorul în prag, după ce a câştigat alegerile cu sloganul "curăţenie în oraş, ordine în Primărie".
Adevărul e, însă, altul: contractul de concesiune a fost semnat în mai 1997 de primarul liberal Mihai Sturza, cu firma Murray Press, patronată de Florica Sălăjan (foto), comerciantă, dar şi fruntaşă a PDL-ului din acea vreme, azi PNL-istă, graţie unificării celor două partide, pe-atunci adversare.
Este adevărat că în mandatele lui Petru Filip şi Mihai Groza (2000-2008), parcul Bălcescu a fost folosit intensiv de PDL, ca şi cum ar fi fost zestrea partidului, ca loc de desfătare politică, prin îndoielnice manifestări populare. Dar jaloanele afacerii, precum şi trântelile care au însoţit contractul, s-au fixat în decursul administraţiilor liberale, Sturza (1996-2000), respectiv Bolojan (din 2008 până va fi să fie).
În primul rând, concesiunea a fost fără preţ. Parcul de 23.000 mp s-a pus la dispoziţia firmei Murray pe gratis, sub masca unei aşa zise "activităţi de întreţinere, amenajare şi exploatare, în regim de exclusivitate", pe termen de 3 ani, adică până în 2000. Abia s-a făcut anul, că în 1998 Sălăjan l-a convins pe Sturza să îi semneze un prim act adiţional prin care durata concesiunii s-a majorat la 25 de ani (până în 1 iunie 2022), sub singura nouă condiţie ca firma să amenajeze Teatrul de vară (care exista, doar trebuia renovat) şi să construiască o terasă (oricum, în beneficiul firmei). Oraşul urma să rămână la finalul contractului cu "construcţiile şi amenajările realizate de concesionar", dar dacă avea să-l rezilieze unilateral, mai repede, Murray Press urma să fie despăgubită cu "valoarea investiţiilor realizate la zi".
Anexele secrete
Totuşi, ce obligaţii avea concesionarul? "Să realizeze programul lunar al lucrărilor de amenajare şi revitalizare a parcului stabilite de Direcţia Tehnică" şi "să nu comercializeze băuturi alcoolice spirtoase sau vinuri de orice fel". Contractul nu pomeneşte concret ce lucrări trebuiau făcute, ci face trimitere la un "caiet de sarcini" - anexă, pe care actualii edili nu l-au furnizat BIHOREANULUI decât după insistenţe.
Acesta înşiră pe 4 pagini o sumedenie de activităţi, pornind de la cele de întreţinere specifice parcurilor, toaletări, curăţenie, semănat gazon, plantat arbori, arbuşti şi flori până la combaterea bolilor şi dăunătorilor, administrarea de îngrăşăminte, udatul vegetaţiei, salubrizarea, curăţatul zăpezii, amenajarea locurilor de joacă şi de agrement, montarea de echipamente sportive, renovarea obiectivelor existente şi reparaţii la reţelele edilitare.
E greu de stabilit, în 20 de ani, câte din obligaţiile firmei au fost îndeplinite şi la ce standarde. Cert e, însă, că Teatrul de vară exista, că aparatele de joacă au fost montate de Primărie şi că tot municipalitatea a preluat, la fel ca în alte zone ale oraşului, activitatea de plantări şi pe cea de tăiere şi toaletare a arborilor.
Mai uşor e, poate, de constatat ce nu "puşcă" cu contractul, şi anume că în parc s-a vândut alcool regulat, că suprafaţa verde s-a diminuat considerabil prin platformele betonate, prin parcarea improvizată în mijlocul său şi prin masacrarea arborilor. Şi, cel mai clar, că nici una din părţi nu a respectat obligaţia de a realiza "programul lunar al lucrărilor de amenajare şi revitalizare a parcului stabilite de Direcţia Tehnică". Oamenii lui Bolojan nu ştiau, săptămâna trecută, nici măcar unde sunt anexele contractului, darmite programul lunar...
Totul pentru privat
După 2008, multă lume se aştepta ca noul primar să desfiinţeze monopolul Murray Press din Parcul Bălcescu, şi chiar Florica Sălăjan se plângea pe-atunci că este "vânată" de liberali. În octombrie 2008, însă, singurul lucru pe care l-a făcut noua administraţie a fost să defalce, printr-un act adiţional, suprafeţele pe care firma le putea folosi exclusiv (terasele de pildă), să o oblige să asigure accesul liber în parc (!), "în baza unui program convenit" cu Primăria, şi să introducă penalităţi de 100 lei/zi pentru nerealizarea lucrărilor.
Penalităţi, doar de formă... Căci următoarele acte adiţionale vor fi deja croite numai după interesele comerciantei. Printr-unul din decembrie 2008, de pildă, se diminuează suprafaţa folosită exclusiv de firmă la 728 mp (scăzând şi impozitul corespunzător), iar în octombrie 2012, sub semnătura directorului AIO Cristian Beltechi, rolurile chiar s-au inversat: după ce, vreme de 15 ani, nu a încasat 1 leu redevenţă, Primăria a ajuns să-i dea bani firmei!
Primăria s-a trezit atunci să preia subit dreptul de folosinţă asupra Teatrului de vară, fapt considerat, culmea, o "reziliere parţială" a contractului, astfel că oraşul s-a pedepsit singur prin a despăgubi firma pentru "valoarea investiţiilor" făcute, 17.143 lei, stingându-i în compensare taxe şi impozite datorate. Tranzacţia e o trânteală evidentă. În realitate, cum ştiu toţi orădenii, Primăria n-a preluat niciodată în exploatare scena din parc, ea fiind folosită constant, până în ziua de azi, de concesionar, care a organizat tot soiul de evenimente, multe pe bani buni.
Şi atunci, de ce despăgubiri? Şi de ce nu s-a renegociat întregul contract în beneficiul oraşului? Întrebat de BIHOREANUL, Beltechi, azi şef al Poliţiei Locale, nu îşi mai aminteşte nimic. A trecut prea mult timp...
Transfer politic
Pe piaţă s-a auzit că, încă de anul trecut, Murray Press ar fi fost vândută de Sălăjan, pe bani buni (se vorbeşte de zeci de mii de euro), tocmai datorită contractului monopolist care-i permite să facă bani buni din exploatarea parcului, cu investiţii minime şi redevenţă zero. Concret, peste 2 milioane de lei cifră de afaceri, numai din 2008 până în 2016.
După declanşarea scandalului cu tăierea copacilor - faţă de care a precizat că a fost justificată de căderea unor crengi la ultimele festivaluri -, afacerista a spus că nu mai este ea administratoare, ci un anume Adrian Pop, persoană privată, nu publică, provenită din Sighetu Marmaţiei. Mai multe detalii nu a vrut să dea.
Respectivul a confirmat informaţia, declarând că e interesat doar de exploatarea restaurantului, botezat recent "Moroşanul". Şi a mai zis o chestiune interesantă, despre care Primăria nu suflă o vorbă: că ar fi cerut deja prelungirea contractului de concesiune "pe 4, 5 sau 9 ani". De unde aşa îndrăzneală?
BIHOREANUL găsit o explicaţie, după ce a descoperit că, deşi pozează în noul responsabil al firmei, Pop nu este de fapt proprietarul afacerii. Noul acţionar principal al firmei, cel care a făcut târgul cu Sălăjan, este o altă figură cunoscută a politicii locale: Traian Abrudan (foto), fost primar PDL de Aleşd, fost subprefect (cu Bolojan prefect, care l-a şi lăsat interimar când a plecat la Bucureşti), în prezent director adjunct la APIA, moştenit de guvernarea PSD-istă. Potrivit Registrului Comerţului, Abrudan a preluat 60% din firmă, 40% revin unei anume Simona Lia Brinzanik, fostă administratoare la localul Fantazia, iar Adrian Pop e simplu administrator.
Mai bine nu...
Răspunsurile la întrebările născute de noua "pată" de pe obrazul oraşului sunt aşteptate, zilele acestea, de la Garda de Mediu. Se va afla, probabil, în ce fel şi-a făcut Primăria treaba, cum şi-a respectat concesionarul obligaţiile, dacă drujbaşii Oradiei au tăiat arbori sănătoşi şi cine se face vinovat pentru asta.
BIHOREANUL a lansat multe întrebări diverşilor factori implicaţi, dar s-a lămurit că, de la un punct încolo, toţi s-au simţit cu musca pe căciulă şi n-au mai ştiut cum să fugă de subiect. Poate, totuşi, va reuşi şi Primăria să explice de ce nu a stopat acest contract, de ce nu l-a renegociat, de ce nu a stabilit penalităţi, de ce oftează atât de tare la ideea că ar trebui reziliat, cum vor fi sancţionaţi funcţionarii abuzivi. Şi, de fapt, ce are de gând cu parcurile oraşului?
Până una-alta, şeful cel mare, Ilie Bolojan, a pus placa cu mesajul favorit, atunci când ceva nu-i convine: "Nu sunt în temă. Am lipsit mai bine de o săptămână din oraş. Spuneţi mai bine că nu m-aţi găsit"...
"Păi, da’ culmea ar fi să şi plătesc şi să şi fac curăţenie! Nu te supăra, am făcut bani din parc ca să-l întreţin. Da’ de unde era să scot banii, de pe card?!"
Florica Sălăjan, despre redevenţa zero din contractul de concesiune
BOLOJAN, AI UITAT?
"Unde e respectul faţă de cetăţenii urbei?"
În 2008, exploatarea proastă a spaţiilor vezi, defrişarea din Piaţa Unirii şi plantarea electorală a unor plante la suprapreţ, ba chiar şi situaţia "parcului de partid" Bălcescu, erau teme favorite ale candidatului liberal Ilie Bolojan, care venea să răstoarne de la putere administraţia PDL anchilozată în corupţie. Iată ce le spunea Bolojan orădenilor în campanie:
"Atunci când spaţiile verzi şi arborii din oraş sunt insuficienţi, îi rărim şi pe cei pe care îi mai avem, sau plantăm alţii? Când parcurile nu acoperă necesarul de spaţii verzi, în loc să le extindem, le îngrădim cu garduri metalice, ca să îngrăşăm conturile firmelor abonate la lucrările primăriei? (...) Ne aducem aminte de situaţia de anul trecut, când toţi pomii plantaţi pe malul Crişului într-un moment nepotrivit s-au uscat. (...) Îmi pun apoi problema modului în care o administraţie îşi arată respectul faţă de cetăţenii urbei. Atunci când aduci modificări importante în zonele centrale ale oraşului, atunci când decizi să tai arbori şi să plantezi flori, nu este normal să-i întrebi şi pe orădeni cum văd ei lucrurile? Nu este normal să faci o dezbatere publică unde cei interesaţi să-şi poată spune părerea?".
VOCEA STRĂZII
Consideraţi că tăierile şi toaletările copacilor comandate de Primărie în Parcul Bălcescu erau necesare?
Ce-i bătrân e bătrân. Un astfel de copac riscă să ne cadă în cap. Dar trebuie prezentat publicului un program de replantare, cu mai mulţi arbori.
Emil Negrău
Acest loc nu se mai numeşte parc, nu există aşa ceva, parc fără copaci. Foarte urât din partea celor care au pus în practică treaba asta.
Maria
Copacii din Bălcescu trebuie înlocuiţi cu specii care se pretează pentru o grădină publică. Sunt trunchiuri solide în exterior, dar găunoase în interior.
Dan Sîrbu
Vrem să avem parcuri ca în Occident, cu copaci de o sută de ani. Trebuie şi toaletări, chiar şi tăieri, dar cu răspundere şi dragoste faţă de natură.
Dan Maior
Nu mă aşteptam să fie aşa urât ciopârţit parcul, nu mă aşteptam ca simţul gospodăresc să dispară de la orădeni. Bătaie de joc, ruşine!
Aurica Kiss
Ce au făcut în parc se numeşte defrişare, nu tăiere sau toaletare. Arată groaznic locul şi nu înţeleg cu ce i-au încurcat copacii.
anonimă