Sincer, nu credeam că vara asta o să apucăm să ne plimbăm prin parcurile intrate în reabilitare anul trecut. Pentru că întotdeauna e o iarnă la mijloc, mai mult sau mai puțin lungă, forța de muncă este rară și necalificată, proiectele suferă mereu modificări... Nu în ultimul rând, pentru că, totuși, suntem în România.
Un lucru cu care sunt de acord toți concitadinii este că parcurile, ajunse într-o stare precară, trebuiau reabilitate, mai ales că primisem un semn și de la Divinitate cu furtuna cumplită de acum câțiva ani, care a retezat o grămadă de copaci. Iar de aici, evident, încep discuțiile.
Sigur că sunt multe nemulțumiri și nici nu are cum să fie altfel, căci fiecare are propria dorință. Un pensionar ar vrea ca parcurile să fie locuri liniștite unde să-și poată sorbi cafeaua îmbunătățită, în ciripitul păsărelelor. Cei cu copii mici insistă pentru locuri de joacă cât mai numeroase și mai ingenioase. După ce a pierdut maidanele pe care s-au făcut construcții-plombe, tânăra generație n-a mai beneficiat nici de locurile înguste din fața blocurilor, transformate în parcări, așa că și copiii trebuie să aibă unde zburda.
Și ecologiștii au ofurile lor. O parte din spațiul verde dispare, fiindcă locurile de joacă nu pot fi amplasate în eter. Chiar și pistele de alergare sau aleile sunt tot un atentat la clorofilă, atât de necesară pe căldurile astea toride. Doamnele ieșite la plimbare cu căruciorul urăsc aleile pietruite, iar cele cu tocuri nu înțeleg la ce ne trebuie cubeți, și nu porfir.
Orădenii au dat un prim răspuns tuturor acestor observații și reclamații. În două zile după ce s-a deschis Parcul Brătianu au fost mai mulți copii acolo decât, probabil, în ultimii cinci ani de existență a parcului sub vechea înfățișare.