De 26 de ani România îngraşă o administraţie monstruoasă. Deşi din 1989 populaţia a scăzut, de la 22 de milioane de locuitori, sub 20 de milioane, comunele s-au înmulţit de la 2.706 la 2.861, oraşele de la 189 la 217, iar municipiile de la 47 la 103. Urmarea? Nicidecum urbanizarea reală, de vreme ce locuitorii au rămas tot cu latrine în fundul curţii, ci creşterea impozitelor şi a puzderiei de primari, aşa că din cele 3.181 unităţi administrativ-teritoriale 2.506 trăiesc din fondurile de la bugetul central, neputând plăti singure nici măcar salariile propriilor angajaţi.

Pentru prima oară după 1990, Guvernul dă semne că vrea să taie din coada vulpii. Invocând necesitatea unui nou plan de amenajare a teritoriului, Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice a elaborat un proiect ce vizează reclasificarea tuturor localităţilor, după criterii obiective, fapt ce poate determina fenomenul invers fărâmiţării de până acum - unificarea unor localităţi.

De sus în jos

De un cincinal, politicienii pun carul înaintea boilor. Deşi nevoia unei reforme administrativ-teritoriale este evidentă, dată fiind fărâmiţarea actualei organizări, au tot croit planuri de sus în jos pentru regionalizare, prin adăugarea încă unui palier de organizare, supra-judeţean. Doar în privinţa numărului şi alcătuirii regiunilor nu au căzut de acord.

Tema a fost lansată în 2011 de preşedintele Traian Băsescu, nemulţumit că cele 8 regiuni de dezvoltare economică înfiinţate în 1998 pentru absorbţia fondurilor UE sunt ineficiente, astfel că a propus desfiinţarea celor 41 judeţe şi înlocuirea lor cu 12 regiuni administrative, care să preia atribuţiile consiliilor judeţene şi să elaboreze proiecte de amploare trans-judeţeană. UDMR s-a opus vehement, cerând ca judeţele să rămână cum sunt, iar pe lângă ele să fie înfiinţate 16 regiuni de dezvoltare, între care două musai cu populaţie majoritar sau semnificativ maghiară: "Ţinutul Secuiesc" (Harghita, Covasna, Mureş) şi "Partium" (Bihor, Sălaj, Satu Mare).

Motivând că România trebuie să fie pregătită pentru exerciţiul bugetar 2014-2020 al UE, care va finanţa preponderent proiecte regionale, Guvernul Ponta a vrut ca regiunile de dezvoltare să devină regiuni administrative, preluând atât din competenţele guvernamentale, cât şi din cele judeţene. Adică o struţo-cămilă: descentralizare şi centralizare în acelaşi timp.

Nimic despre regionalizare 

Fără a aborda subiectul regionalizării, proiectul noului Plan de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), lansat acum două săptămâni de Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice condus de vicepremierul Vasile Dâncu (foto), ţinteşte spre împuţinarea UAT-urilor, dar clarificând întâi statutul fiecăreia, de la comună la municipiu. Argumentul? "Tendinţa de creştere a numărului de localităţi nu este fundamentată de tendinţa de scădere a populaţiei. Între 1992-2011 numărul UAT-urilor urbane a crescut cu 23% în timp ce populaţia urbană a scăzut cu 19%, iar gradul de urbanizare (n.r. - dotare) a oraşelor a scăzut de la 54,3% la 52,8%".

În consecinţă, în secţiunea a IV-a, privind reţeaua de localităţi, noul PATN propune reclasificarea tuturor UAT-urilor în funcţie de statutul actual, poziţia geografică, demografie, rolul socio-economic în reţea (legăturile din aceeaşi arie funcţională), echipare şi dotare (căi de comunicaţii, sedii de instituţii) şi valenţele culturale, stabilind totodată riguros condiţiile pentru înfiinţarea a noi comune şi indicatorii ce permit avansarea la oraş şi la municipiu.

Oradea "degradată"

Proiectul clasifică UAT-urile urbane în şase categorii, prima fiind Capitala, "de importanţă naţională şi europeană". Într-o a doua categorie, dacă până acum erau municipiile de rangul I (Oradea fiind între ele, alături de Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Brăila, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Timişoara şi Târgu Mureş), vor exista doar cinci "poli regionali principali cu potenţial transnaţional": Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi şi Timişoara, care au peste 250.000 locuitori proprii şi 400.000 în aria funcţională, instituţii de interes naţional, cel puţin o universitate cu peste 10.000 studenţi sau cu specializări unice, spitale de categoriile I şi II ori monoprofil de înaltă competenţă şi un centru de cercetare-dezvoltare de importanţă naţională.

Neavând destui locuitori şi nici localităţi aparţinătoare, deşi îndeplineşte celelalte criterii (de pildă centru de dezvoltare în geotermalism şi centru de excelenţă NATO, deci transnaţional), Oradea e "degradată" în a treia categorie, de "poli regionali secundari", în rând cu alte municipii "decăzute", precum Bacău, Braşov, Brăila, Piteşti, Ploieşti, Galaţi, Târgu Mureş, plus Arad, Botoşani, Buzău, Baia Mare, Drobeta Turnu Severin, Piatra Neamţ, Satu Mare, Sibiu, Suceava şi Râmnicu Vâlcea. Toate aceste 18 municipii au, potrivit proiectului, o populaţie proprie de peste 100.000 locuitori şi 300.000 în aria funcţională, instituţii de interes judeţean/supra-judeţean, aeroport, spitale de categoria III şi IV sau V.

În realitate, însă, din acest punct de vedere clasificarea e criticabilă, de pildă pentru că alătură municipii ce au aeroport şi spitale de gradul I şi II (Oradea, Târgu Mureş, Piteşti, Ploieşti) cu altele, minore, deservite de spitale de gradul III şi IV sau V, fără aeroport şi chiar fără 100.000 locuitori (cum este, de exemplu, Drobeta Turnu Severin).

Bihorul, cu oraşe codaşe

O a patra categorie de municipii este cea a "polilor judeţeni principali", cu peste 40.000 locuitori proprii şi 200.000 în aria funcţională, sedii administrative judeţene, filială universitară/unitate postliceală şi spital de categoria III şi IV sau V: Alba Iulia, Bistriţa, Reşiţa, Sfântu Gheorghe, Târgovişte, Târgu Jiu, Miercurea Ciuc, Deva, Călăraşi, Slobozia, Giurgiu, Slatina, Zalău, Alexandria, Tulcea, Vaslui şi Focşani.

În clasa a V-a vor fi "municipii şi oraşe poli judeţeni secundari" cu peste 20.000 locuitori proprii şi 50.000 în zona de influenţă şi cu filială universitară/unitate postliceală. Niciun centru urban din Bihor nu e inclus în această categorie, din care la nivel naţional fac parte 43 de localităţi precum Dej, Turda (Cluj), Mangalia şi Medgidia (Constanţa), Lugoj (Timiş) etc.

A şasea clasă cuprinde 76 de municipii şi oraşe "centre urbane cu rol zonal", cu peste 5.000 locuitori proprii şi 30.000 în aria funcţională, liceu/grup şcolar, spital de categoria IV sau V ori centru de permanenţă şi instituţii de importanţă locală, în listă fiind cuprinse, din Bihor, municipiile Beiuş şi Marghita, plus oraşele Aleşd, Salonta şi Valea lui Mihai, echivalente din acest punct de vedere cu Rupea, Zărneşti (Braşov), Brad (Hunedoara), Borşa (Maramureş) etc.

Următoarea clasă este a oraşelor "centre urbane cu funcţii specializate", subordonate unui municipiu din categoriile I-IV şi caracterizate printr-un anume specific (turistic, economic, rezidenţial etc), cu acces la drumuri naţionale şi magistrale feroviare, cu liceu/grup şcolar. În ea sunt incluse din Bihor oraşele Ştei, Nucet, Vaşcău şi Săcueni, iar din ţară localităţi precum Câmpia Turzii, Gherla (Cluj) ori Predeal, Râşnov (Braşov). O ultimă categorie de oraşe sunt cele "cu caracteristici rurale", cu 30% din populaţie ocupată în agricultură şi cu mai puţin de 50% din străzi modernizate, din aceasta nefăcând parte niciun oraş din Bihor.

Super-comune şi de rând

În ce priveşte UAT-urile rurale, noul PATN prevede două categorii, prima fiind cea a comunelor "poli rurali", cu minimum 2.000 locuitori, cu acces rutier/feroviar, cu rol de "centru" în zonele lipsite de oraşe pe distanţe de minimum 25 km şi cu potenţial de dezvoltare socio-economică, în sensul că pot prelua servicii teritoriale în sănătate, educaţie, comerţ şi servicii.

Pentru Bihor, proiectul consacră 6 asemenea UAT-uri: Bratca, Dobreşti, Suplacu de Barcău, Tileagd, Tinca şi Vadu Crişului, echivalente din acest punct de vedere cu alte 177 din ţară, precum Albac, Arieşeni (Alba), Bran, Feldioara (Braşov), Aghireş, Beliş, Ciucea (Cluj) etc.

În fine, cealaltă categorie rurală e formată din "alte comune", cele obişnuite, pentru care documentul nu are prevederi speciale.

Invitaţie la unificări

Proiectul reglementează, în premieră, că "avansarea" unei localităţi de la o categorie la alta se poate face la propunerea consiliilor locale sau a Guvernului, cu consultarea populaţiei prin referendum, dar şi a instituţiilor implicate, însă numai cu condiţia ca UAT-urile urbane să îndeplinească minimum 6 indicatori, iar cele rurale minimum 9 indicatori privind demografia, infrastructura, dotările etc. Ca urmare, nu va fi suficient ca politicienii să propună transformarea unor sate în comune sau a unor comune în oraşe, acest lucru urmând să fie imposibil dacă localităţile nu au servicii edilitare pe măsură.

În sens invers, "degradarea" UAT-urilor la categorii inferioare va fi imposibilă prin intervenţiile factorului politic sau administrativ, acest lucru fiind posibil doar prin depopulare sau degradarea, la propriu, a infrastructurii şi echipării edilitare. În asemenea cazuri, însă, noul PATN încurajează unificarea localităţilor până la finele anului 2025, urmând ca din 2016 localităţile care pierd masiv populaţie, au în componenţă sate cu mai puţin de 100 locuitori şi nu îndeplinesc anumite standarde edilitare să fie unificate la iniţiativa Guvernului, prin lege.

Noua clasificare are avantajul că permite oraşelor mici cu sate aparţinătoare şi cu caracteristici rurale (majoritare în toată ţara) să acceseze atât fonduri UE, cât şi guvernamentale pentru dezvoltare rurală, ceea ce în prezent nu este posibil. Tot din punct de vedere financiar, noua clasificare poate fi atât în interesul administraţiilor locale, căci proiectul favorizează investiţiile guvernamentale în zonele mai slab dezvoltate, cât şi al cetăţenilor, care vor putea beneficia de o fiscalitate redusă, conformă rangului real al localităţilor.

Deocamdată, proiectul noului Plan de Amenajare a Teritoriului ce prevede reclasificarea localităţilor a fost lansat în dezbatere publică, urmând ca în următoarea sesiune a actualului Parlament să fie analizat şi de senatori şi deputaţi, de al căror vot depinde să devină lege.

UDMR, CONTRA
Trufii provinciale

În timp ce partidele sunt încă în vacanţă, UDMR le-a luat faţa, devenind săptămâna trecută prima formaţiune care a anunţat, prin deputatul Cseke Attila, că se opune reclasificării localităţilor. Deşi noul PATN nu vizează regionalizarea, Cseke susţine că ar continua "regionalizarea pe şest" începută de guvernările Boc şi Ponta, când instituţii precum Inspecţia în Construcţii şi Direcţia Regională Vamală au fost mutate de la Oradea la Cluj.

Cseke afirmă că Oradea va fi "degradată" prin aşezarea în categoria polilor regionali secundari laolaltă cu Drobeta Turnu Severin sau Buzău, omiţând însă să menţioneze că în aceeaşi categorie sunt şi municipii foarte dezvoltate ca Braşovul, Piteştiul şi Ploieştiul.

Speculând, probabil, necunoaşterea proiectului, Cseke susţine, de asemenea, că ar fi neconstituţional, deoarece forţează unirea unor localităţi, dând exemplul Diosigului. În realitate, Diosigul e menţionat în proiect între localităţile care au pierdut în ultimele decenii minimum 30% din locuitori (mai precis 30,8%), alături de alte comune bihorene (Şinteu -38,8%, Criştioru de Jos -31,4%, Cărpinet -30%), fără ca acest lucru să însemne că din 2025 vor fi absorbite de alte localităţi, ci că li se recomandă să absoarbă ele localităţi mai mici cu care sunt învecinate.