A început războiul între Asociaţia Tineretului Maghiar din Ardeal şi autorităţi, în legătură cu preconizata demolare a pasarelei de la Gară. Mă bucur că există persoane care se luptă pentru păstrarea patrimoniului industrial al oraşului, ce poate fi la fel de bine pus în valoare ca acela cultural, deşi am impresia că aici e vorba de lupta pentru păstrarea nealterată a vestigiilor austro-ungare.
Din păcate, asociaţia în cauză ori s-a apucat prea târziu de treabă, ori a rămas fără reacţie când, de exemplu, "Fabrica de bere, spirt şi drojdie" a căzut sub buldozerele democraţiei, în loc răsărind un splendid teren viran plin cu bălării.
Problema cu pasarela nu e dacă face parte din patrimoniu ci dacă, în caz că scapă, va fi recondiţionată. Pentru că acum traversarea ei este curat sport extrem. Tare m-aş bucura dacă tinerii maghiari din Ardeal, alături de tinerii români din România, pe lângă adunări populare de beştelire, ar scrie un proiect pentru bani europeni, cu care să renoveze minunăţia ceferistă.
Altfel, rămân ca omologii lor ecologişti, cei care s-au legat de copaci (evident că nu de gât) şi care plâng soarta crudă a unor plopi uscaţi, dar când vine vorba de plantat puieţi preferă să rămână printre halbe şi frapiere.
Şi cum la noi orice soluţie generează noi probleme, în lupta pentru salvarea incertului monument au sărit şi riveranii, eternii "gică contra" ai municipiului. Ei au aflat că strada Ecaterina Teodoroiu va deveni foarte circulată, motiv suficient de reclamaţii, memorii şi jalbe-n băţ. Oricum, Primăria a dat dovadă de mare inabilitate neparticipând la o întrunire care a strâns o sută de orădeni furioşi. Ei meritau, dacă nu aprobare, măcar câteva explicaţii...