Veste bună: Pásztor Sándor, Mang Ioan şi Traian Bodea, triada care conduce Consiliul Judeţean fără să se ţină de puţinele promisiuni făcute în 2016 şi fără să lase nimic în urma ei, cu excepţia căpuşării instituţiilor din subordine cu clientelă pe cât de incompetentă pe tot atât de lacomă, vor deveni din vara anului viitor o amintire urâtă.
La o săptămână după alegerile pierdute cu cel mai mic scor din istoria post-decembristă a partidului, PSD-iştii au dat o nouă Ordonanţă de Urgenţă, prin care au schimbat modul de alegere a preşedinţilor de consilii judeţene. Mai exact, în 2020 aceştia vor fi aleşi, din nou, prin vot uninominal, direct şi secret, de către cetăţeni, la fel cum s-a întâmplat în legislaturile 2012-2016 şi 2008-2012.
Logic, şansele oricăruia dintre cei trei mai sus pomeniţi vor fi, în aceste condiţii, nule din start. Nu văd nici un bihorean întreg la cap să voteze Traian Bodea, vicepreşedintele decorativ care, deşi deţine cele două voturi ce puteau face diferenţa în CJ pentru o majoritate netă şi eficientă, a ales să joace rol de remorcă în urma celorlalţi doi. La fel, nu văd niciun alegător PSD, oricât de taliban ar fi, care să voteze în fruntea Bihorului un personaj ca Mang, doar pentru a-l aşterne la picioarele UDMR, aşa cum tot face de trei ani încoace. În fine, e aproape axiomatic că un candidat ca Pásztor la preşedinţia CJ ar căpăta mai puţine voturi decât lista propriului partid.
Dacă vă amintiţi, nici PSD, nici UDMR nu au reuşit să pună mâna pe funcţia de preşedinte al CJ Bihor decât atunci când aceasta a fost târguită între partide, cu voturile consilierilor, cum s-a întâmplat în 1996-2000 (Mihai Bar) şi în 2004-2008 (Alexandru Kiss). Când au fost alegeri uninominale, preşedinte al CJ a devenit candidatul celui mai puternic partid, iar în respectivele legislaturi (Radu Ţîrle, între 2008-2012, şi Cornel Popa, 2012-2016) „parlamentul” judeţean a promovat, adoptat şi derulat cele mai importante proiecte.
În mod de neexplicat altfel decât prin teamă, o teamă ea însăşi inexplicabilă, opoziţia proaspăt câştigătoare a scrutinului din 26 mai a criticat recenta OUG de revenire la alegerea directă, prin votul cetăţenilor, a preşedinţilor de consilii judeţene, acuzând - ce-i drept, întemeiat - că baronii PSD-işti vor să-şi securizeze poziţiile în vederea alegerilor locale de anul viitor. Atât PNL, cât şi USR-PLUS au sărit să considere o „neruşinare” Ordonanţa, deşi este singura corectă emisă din ianuarie 2017 încoace.
Indiferent care sunt socotelile PSD, este categoric moral şi legitim ca alegătorii, nu consilierii judeţeni, să decidă preşedinţii de CJ, exact la fel cum decid primarii şi preşedintele României. Atât PNL, cât şi USR-PLUS au greşit, nerealizând că, în loc să le fie frică de baronii roşii, pot colabora ca să-i debarce.
PSD nu trebuie criticat, aşadar, când ia o măsură corectă, iar opoziţia, văzând cum puterea îşi taie venele, în niciun caz nu trebuie să-i smulgă lama din mână, crezând că-şi face manichiura.