Poate vă amintiţi campania lui Cseke Attila la Primăria Oradea, în 2012: sampling cu vitamina C sub palate ruinate, slalom cu biciclete printre gropi, poveşti despre meridianul 0, zâmbete tele şi fotogenice, promisiuni că va face din Nagyvárad un al doilea Siebenburg, umplându-l cu festivaluri (fără a pomeni că înainte de a-l face capitală culturală, Iohannis întorsese Sibiul pe dos), împăunări că, născut dintr-o foaită superioară, are "viziune"...
Nu ştiu dacă polgarmester-ul Cseke ar fi împânzit Oradea cu iepuraşi roz, ca primăriţa Capitalei, dacă ar fi dat fiecărui orădean termo-autonomie cât nu putea duce desfiinţând CET-ul, nici ce trupe ar fi adus prin boscheţii din Szent László Tér. Ceea ce ştim cu toţii, însă, e că după patru ani un domn din acelaşi partid a împărţit vitamina P (de la Poveşti) cu succes, ajungând să conducă mai mult decât Oradea, tot Bihorul. E adevărat, l-a votat doar o cincime din treimea bihorenilor prezenţi la urne, dar în final l-au uns elnők consilierii judeţeni, de se întreabă şi acum poporul pesedist cum de voturile lui au poposit în traista UDMR.
Vă mai amintiţi ce făgăduia Pásztor Sándor în campanie? Piste pentru ciclişti până în Apuseni, drumuri judeţene moderne, un festival de anvergură internaţională în fiecare vară, locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite pentru bihoreni... La un sfert din mandatul inaugurat în stil Trump, cu numele pus pe toate gardurile de bucurie că "Deschidem spre Europa", actualul şef al Consiliului Judeţean se poate lăuda cu una din cele mai ferme închideri.
Informaţiile pe care le propagă el şi instituţia sunt superficiale (ştim că zburăm spre Memmingen, dar nu şi ce-i cu proiectul "strategic" pe sănătate), pe cât de triumfaliste, pe tot atât de derizorii (contribuabilii primesc GPS-uri pe autobuze, nu şi şosele), cu amnezii bilingve (despre, de pildă, banii inexistenţi atât pentru parcul industrial Tileagd, cât şi pentru cel din Săcueni), cu amânări mormântale (cohortele de turişti atrase de cel mai "nialcoş" Muzeu din ţară vor veni la anu’ şi la mulţi ani) ş.a.m.d.
Toate astea, în timp ce noul grof se arată în adevărata sa substanţă, de plezirist vanitos, obsedat de imagine şi protocol. Dezvăluirile BIHOREANULUI despre cumpărăturile en-gros a tot felul de agende şi de pixuri îmi aduc aminte de faimoasa scenă din "Jandarmul se însoară", când Louis de Funès, alias plutonierul Cruchot, îşi tot ascuţea creioanele la examen şi scotea carioci care mai de care mai colorate, moderne şi sclipicioase, dar nu făcea decât să-şi irite contracandidatul, pe adjutantul Gerber, pentru ca după atâta foială, în final, să nu scrie nimic, ratând promovarea.
Drama bihorenilor e că dacă noul nostru Cruchot bălteşte într-o comedie slabă, Opoziţia din CJ, aflată la doar un vot în urma celor trei PSD-uri - cel românesc, cel unguresc şi cel "de dreapta" - doarme în bocanci. Sau, dacă vreţi, în opinci, prefăcându-se că nu vede şi nu aude nimic şi, deci, neavând nimic de spus. Iar toate astea vor dura încă trei ani din vieţile noastre...