Era o vreme când episcopii îi cercetau pe creştini zi de zi, primindu-i când aceştia treceau prin greutăţi ori vizitându-i, cum se zice acum, la domiciliu. Mi-am imaginat-o insistent cu doi ani în urmă, când primeam un nou episcop în persoana PS Sofronie, pe care, puţin după întronizare, îl puteam vedea pieton prin oraş. Un bărbat tânăr, şcolit şi carismatic, de se bucura orice ortodox că, în sfârşit, avem şi noi un ierarh la fel de plăcut precum uniţii şi la fel de iscusit ca romano-catolicii. Amăgirile s-au năruit, însă, la scurt timp, nu mai stau aici să amintesc din ce pricini.
Şi mai mare e, totuşi, dezamăgirea după recenta vizită a Patriarhului Daniel. Mă aşteptam ca Întâistătătorul să-şi întărească poporul, dar m-a convins că n-a venit pentru turmă, ci pentru popi. Ei l-au înconjurat, ca nişte SPP-işti sadea, aşa încât niciun poporean nu a avut vreo şansă să-l atingă, necum să-i ceară povaţă. Mă aşteptam ca, dacă tot a venit cu un avion de linie şi nu cu unul special, să facă economie adevărată, dar a fost însoţit de o duzină de înalţi ierarhi, fiecare cu alaiul lui de slujitori, de mă întreb câte cine creştine se puteau da cu banii astfel irosiţi.
Mă aşteptam să transmită adânc mesaj de înţelegere cu credincioşii altor confesiuni, dar n-a făcut decât să salute, nu fără orgoliu, întâmpinarea făcută de episcopii unit şi romano-catolic. Mă aşteptam să arate cumpătare, dar s-a arătat înzorzonat ca în Evul Mediu cu engolpioane de sute de milioane, care ar fi fost, la propriu, de un lux orbitor dacă soarele nu s-ar fi ascuns în acele zile.
Mă aşteptam să cinstească martiriul episcopilor, preoţilor şi călugărilor români greco-catolici şi ortodocşi care au suferit în puşcăriile comuniste fiindcă n-au vrut să pună Biserica în mâna unui stat criminal, dar mai mult a lăudat "vrednicia" Maicii Mina şi "jertfelnicia" orădenilor care, vezi Doamne, au dat pământul pentru ctitorirea celei mai mari mănăstiri din vestul ţării. (Apropo, terenurile nu le-au dat oamenii, ci fostul primar, fără să-i întrebe pe proprietarii lor. Uşor e să fii darnic din avutul altora!).
Mă aşteptam, dacă tot a făcut o agapă la o parohie de cartier, să n-o transforme într-un chef de mii de euro, ci să primească, fie şi la colţul mesei, unde cad firimiturile, măcar o singură oiţă. Mă aşteptam ca, înainte de plecare, să-şi reverse eventualul har asupra credincioşilor, nu să traseze directive doar pentru ca preoţii să nu-şi încalce teritoriile, iar călugării să nu mai rătăcească "având în loc de biblii Mersul Trenurilor". (El, care are GPS...)
Patriarhul, aşadar, fuse şi se duse. A lăsat poporul mai întărit? Din cât am văzut, poate în bigotism. Credincioşii n-au decât să se amăgească, la fel ca până acum: fă ce zice popa, nu ce face el! Sărmană Biserică...