Păzea, fiu de judecător! După un accident în care a nenorocit un om, fiul şefului Judecătoriei din Marghita e cercetat cu "încetinitorul"

Pornise să-şi viziteze un vecin, dar după patru zile s-a trezit în spital, cu capul spart şi cu un umăr şi picioarele rupte. I s-a întâmplat lui Doru Voinea, un sătean din Ciutelec, comuna Tăuteu. Pe 27 noiembrie 2011, bărbatul a fost izbit de un Passat la volanul căruia se afla Daniel Gal, fiul preşedintelui Judecătoriei Marghita, Ioan Gal. Cum s-a întâmplat nenorocirea? Voinea nu ştie, iar tânărul şofer tace mâlc.

Puşi să facă lumină în caz, poliţiştii din Marghita ţin dosarul la păstrare de trei ani. Motivul? Au nevoie de o expertiză care ar costa 900 lei, bani pe care, zic ei, Poliţia... n-a avut de unde să-i plătească!

"Pieton grav accidentat"

"Duminică, 27 noiembrie, în jurul orei 18, pe drumul judeţean 191/A, în localitatea Ciutelec, comuna Tăuteu, G.D., 19 ani, din Municipiul Marghita, în timp ce conducea un autoturism înmatriculat în judeţul Bihor, pe fondul neatenţiei în conducere, a accidentat grav un pieton. În momentul producerii accidentului, victima, V.D., 48 ani, din Ciutelec, se deplasa pe partea carosabilă, în aceeaşi direcţie".

Aşa suna, pe 28 noiembrie 2011, comunicatul sec al Poliţiei Bihor despre accidentul căruia i-a căzut victimă Doru Voinea. Bărbatul a ajuns în comă la spital cu un umăr şi ambele picioare zdrobite, plus o gaură cât o nucă în cap, din care medicii au trebuit să-i scoată bucăţi din craniul fracturat. "Când m-am trezit, nu mi-am adus aminte nimic. Am întrebat-o pe nevastă dacă am făcut accident cu buldoexcavatorul sau cu maşina", povesteşte, acum, bărbatul.

I-au relatat ulterior sătenii care, în seara accidentului, auzind sirenele Ambulanţei şi Poliţiei, au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. "Era căzut în şanţ, iar un picior îi era răsucit din genunchi de-a totului", îşi aminteşte unul dintre martori. Omul refuză să-şi dea numele. Îi este teamă. "Ţtiţi cine e, nu?", l-a întrebat el, în şoaptă, pe reporterul BIHOREANULUI...

Drumeţ pe capotă

În seara nenorocirii, Voinea ieşise să-şi viziteze un vecin la câteva case distanţă, pe drumul principal. Deşi afară încă nu se întunecase, iar becurile de pe stâlpii de iluminat funcţionau, bărbatul şi-a legat o lanternă pe braţ, ca să fie văzut, fiindcă decisese să meargă în direcţia maşinilor ce veneau din spatele lui. "În mod normal, ar fi trebuit să trec strada, să mă duc 50 de metri, şi să trec din nou, ca să ajung la vecin", explică el de ce nu a respectat regulile şi nu a mers, ca pieton, pe sensul opus de circulaţie.

Oricum, n-a apucat să facă decât câţiva paşi. Un VW Passat l-a izbit din plin, iar impactul l-a aruncat pe parbriz, de unde a căzut pe luneta din spate şi apoi în şanţul din marginea drumului. Norocul lui a fost că accidentul a avut martori, printre care şi un poliţist din zonă, care a sunat imediat la 112, să anunţe evenimentul. "Cine ştie, dacă nu îl vedea nimeni, şoferul putea pleca", spune Voinea.

Grijă mare!

De la început, ancheta a pornit cu un handicap pentru victimă şi cu o grijă deosebită pentru şoferul care l-a lovit. Nu de alta, dar acesta, Daniel Gal, era fiul preşedintelui Judecătoriei Marghita, Ioan Gal. În zonă magistratul era privit ca un şerif, nu doar pentru că împarte dreptatea, ci şi pentru că este unul din cei mai mari moşieri şi pentru poziţia de pastor penticostal într-o comunitate în care peste 40% din locuitori îi sunt enoriaşi.

"Toţi poliţiştii se înghionteau între ei şi şuşoteau. Iar pruncul, în loc să-şi facă griji pentru ce-o făcut, se văita că i s-a spart parbrizul maşinii", îşi aminteşte unul din sătenii care au asistat la cercetările făcute la faţa locului. "L-au întrebat poliţiştii ce s-a întâmplat, iar el zicea că nu ştie nimic, că s-a trezit cu omul pe capotă. Vorbea la telefon, s-a uitat în altă parte, cine ştie...", mai spune bărbatul care, la fel ca alţi săteni, îl cunoşteau ca pe un cal breaz pe fiul rebel al judecătorului: împătimit al vitezei şi mereu plin de el. "Toată lumea a crezut că îl vor aresta. Vuia satul, că-l ştiau toţi cum mergea ca nebunul şi unii l-au văzut chiar înainte de accident că gonea pe şosea. Apoi, după accident, s-a liniştit şi s-a pocăit, ca tată-său", explică un alt tăutan.

Doru Voinea nu prea ştie cum au decurs cercetările, căci a fost transportat de urgenţă la spital. "Medicii de pe Ambulanţă mi-au spus că am vorbit cu ei, dar eu nu-mi aduc aminte nimic".

Împăcare şi nu prea

Omul a stat în spital 15 zile, după care a fost externat deşi, susţine el, era incapabil să se mişte. Bănuieşte, doar, că a fost trimis acasă la insistenţele judecătorului, care se oferise să-i plătească spitalizarea, dar voia să-şi reducă la minim cheltuielile. "Eram cu amândouă picioarele în ghips. Pe braţe mă duceau ai mei, până şi la baie!", îşi aminteşte Voinea. La două luni după accident, însă, a trebuit să se întoarcă la spital, pentru a-i fi montată o tijă în piciorul drept, care să-i susţină tibia ruptă în bucăţi. Apoi, după alte şase luni, a fost operat şi la cap, unde i-au "peticit" cu metal o gaură de aproape 4 centimetri rămasă în urma fracturii de craniu.

Ca şi spitalizarea, operaţiile au fost plătite de familia tânărului care îl lovise. În total, cam 7.000 lei. Bunăvoinţa s-a oprit însă aici. Căci deşi victima accidentului ar fi vrut o împăcare, permisă de lege, judecătorul a refuzat. "M-a vizitat la două luni după accident, l-am chemat eu să discutăm, că nu voiam să-i fac rău pruncului. A venit cu soţia, şi i-am spus să-mi dea 10.000 euro, ca să ne împăcăm şi să se închidă dosarul. O zis că merge să vorbească cu asiguratorul. Apoi, după alte trei luni, când l-am sunat din nou, a zis că nu plăteşte nimic până se termină cercetările, că poate eu am fost vinovat şi atunci trebe să-i dau înapoi şi banii pe spital", spune Voinea.

Cu Gal junior s-a întâlnit o singură dată, când acesta l-a vizitat la spital, dar n-a putut vorbi. Apoi nici nu l-a mai văzut.

Joaca de-a ancheta

Între timp, ancheta poliţiştilor din Marghita bătea pasul pe loc. În afară de cercetările făcute în seara accidentului, oamenii legii s-au rezumat să-i audieze pe fiul judecătorului şi pe victima sa, după care au pus dosarul la păstrare.

Înregistrat la Parchetul local, cazul a fost pasat de la un procuror la altul, căci nimeni nu şi-l dorea, până în martie 2012, când s-a decis să fie trimis la Parchetul Bihor. Aici, dosarul a ajuns abia în august 2012, şi doar la insistenţele procurorului desemnat să facă ancheta. "Procurorul a discutat cu poliţistul, a verificat probele administrate până atunci şi a stabilit ca termen de finalizare a cercetărilor ianuarie 2013", declară purtătorul de cuvânt al instituţiei, procurorul Cristian Ardelean. N-a fost să fie. Chemaţi în ianuarie anul trecut să spună ce se întâmplă, poliţiştii au dat din colţ în colţ, susţinând că au nevoie de o aşa-numită constatare tehnică de trafic, pe care, însă, nu-i cine s-o plătească!

Şi de-a expertiza

Expertiza, care constituie probă în anchetarea unui accident, se realizează la Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara. Din măsurătorile făcute, specialiştii pot stabili exact circumstanţele în care s-a produs accidentul: viteza maşinii, locul exact al impactului, dar şi lămurirea ipotezei că şoferul putea să-l evite. Documentul era vital, ziceau poliţiştii, pentru că în timp ce victima susţinea că în momentul accidentului mergea pe marginea şoselei, fără să încurce traficul, fiul judecătorului a venit cu versiunea că bărbatul circula pe mijlocul drumului şi nu l-a putut feri, deşi circula cu viteză mică.

Realizarea unei asemenea expertize costă 900 lei, sumă care ar trebui achitată de Poliţie, din fondurile anume alocate pentru asemenea cazuri, urmând ca banii să fie recuperaţi din cheltuielile judiciare dispuse în sarcina celui care va fi găsit vinovat. În acest dosar, însă, expertiza a fost amânată aproape trei ani deoarece ambele părţi, care ar fi putut s-o achite, au refuzat acest lucru, iar poliţiştii, deşi erau obligaţi să soluţioneze ancheta cu celeritate, nu s-au sinchisit, preferând să dea vina pe statul român, care le-a decimat bugetul.

Deşi lămurirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul l-ar fi favorizat, Voinea susţine că n-a vrut să plătească expertiza ca să nu-i iasă discuţii. "Am zis că nu mă bag, să nu spună judecătorul că vreau să influenţez cercetările. L-o întrebat poliţistul şi pe pruncul lui, şi n-o vrut. Am înţeles, totuşi, că toamna trecută ar fi venit judecătorul şi a plătit pentru expertiză, dar şi-a băgat şi el expert-parte, pe care l-a ales el. Ţtiu că vor să mă scoată pe mine vinovat, dar dacă e aşa, o să cer şi eu expertiză. Oricum, deocamdată expertiza nu-i făcută", spune bărbatul.

Tăcere (ne)vinovată

Căutat să-şi spună punctul de vedere, Daniel Gal nu a răspuns nici la telefon, nici pe Facebook, unde altminteri este foarte activ. Deşi citit, mesajul transmis de reporter a rămas fără răspuns. I-a luat apărarea, dar lapidar, tatăl judecător. "Accidentul s-a petrecut seara, n-a avut vizibilitate bună. S-a întâmplat, asta e!", a spus magistratul, declarând că aşteaptă rezultatele anchetei. "E treaba organelor de cercetare să stabilească cine a fost vinovat", a adăugat Ioan Gal (foto), fără să explice de ce a refuzat împăcarea propusă de victima fiului său ori să-şi spună părerea despre "eficienţa" poliţiştilor care anchetează cazul.

În fond, tărăgănarea cercetărilor le-a fost de folos. Gal junior e student la Facultatea de Drept din Oradea, pregătit să păşească pe urmele tatălui, iar singura lui şansă să intre în magistratură este să rămână cu cazierul nepătat. Ca acum...

Dacă în alte cazuri reprezentanţii Poliţiei oferă informaţii chiar şi din oficiu despre mersul anchetelor, în dosarul fiului preşedintelui Judecătoriei Marghita au refuzat categoric acest lucru, pasând responsabilitatea în curtea procurorilor. "Cercetările sunt în supravegherea Parchetului Bihor, procurorii dispun ce probe trebuie administrate şi ei pot oferi relaţii", a susţinut purtătorul de cuvânt al Poliţiei Bihor, subcomisarul Mihaela Pop.

Chemat să spună câte expertize s-au realizat din fondurile instituţiei în perioada 2012-2013 şi dacă, aşa cum au pretins colegii ei, aceasta nu a avut fonduri, ofiţerul a cerut să i se transmită o solicitare în scris, promiţând că se va face o analiză şi se va transmite un răspuns, "pentru că nu avem o statistică de acest fel".