PDL şi-a mai fixat un ambiţ. Sub cuvânt că televiziunile mogulilor răi sunt - cum altfel? - rele, partidul a decis să boicoteze Realitatea TV şi Antena 3 "până când aceste posturi vor reveni la o informare corectă a opiniei publice".
Abonat la Viasat History şi Discovery Travel, nu sunt fanul niciunei televiziuni autohtone, deci nici al celor două incriminate. Ba cred că, în campania trecută, ambele au contribuit semnificativ, chiar dacă involuntar, la victoria PDL. Independent de gusturile personale, găsesc însă că boicotul pedeliştilor e de neacceptat şi creează un nou precedent periculos, nu doar pentru presă, ci pentru societate în ansamblul ei, deoarece creează impresia falsă că partidul aparţine exclusiv propriilor lideri.
În opinia mea, ar fi de bun-simţ ca, dacă unui pedelist nu-i convine o televiziune, să folosească telecomanda. Dacă un post manipulează, partidul ar avea, de asemenea, soluţie: să-şi spună poziţia prin conferinţe de presă şi comunicate, că pentru asta are purtător de cuvânt şi birou de presă.
Abuzul PDL nu putea scăpa netaxat de jurnalişti, iar motive sunt cu duiumul. Practic, partidul pedepseşte şi şantajează o parte a presei, siluindu-i independenţa editorială. Discriminează, favorizând canalele unde DDD, Vărul Săndel şi Naşul "încolţesc" premierul cu exclamaţii gen "Povestiţi-ne cum puteţi fi aşa genial!". Fuge de întrebările adevărate care, chiar puse pe ton isteric, sunt pertinente: cum a devenit Syda diplomat, ce face Guvernul pentru economie, de ce leafa unui profesor de liceu trebuie să fie mai mică decât a unui poliţai de stradă, unde sunt banii de la FMI, unde-s autostrăzile promise etc, etc.
Eu văd în decizia PDL nu doar semnul unui dispreţ pe care nici măcar PDSR nu-l avea faţă de presă (ehei, ce vremuri, Năstase se lupta cu jurnaliştii, nu le întorcea spatele!), dar şi al unei batjocoriri totale a contribuabililor.
Suporterii PDL ar putea zice că decizia partidului nu-i treaba "civililor" din afara partidului, ci îi priveşte doar pe membrii acestuia. Numai că ar ignora un detaliu pe care, din păcate, grosul românilor nu l-au luat niciodată în serios: orice partid e subvenţionat de la buget, din impozitele achitate de toţi contribuabilii, chiar şi de cei care nu votează.
Ca atare, niciun partid nu are dreptul să se poarte ca un SRL al cărui patron, dacă vrea, îşi scoate marfa la vânzare, iar dacă nu - nu. Altfel spus, PDL ar trebui să fie mai mult decât moşia pedeliştilor: o instituţie publică în faţa căreia şi cel mai umil plătitor de taxe să poată avea pretenţii.
Se vede că după ce a "modernizat" clasa politică până la aneantizare, PDL arde să treacă şi la "reforma" presei. Una la finele căreia, pe nesimţite, realitatea să aibă o singură culoare: roz-portocaliu.