Accesul este strict interzis! Cele 280 hectare întinse pe ambele maluri ale Crişului constituie zonă de securitate sanitară severă. Nu se taie niciun copac, nu se cultivă nicio plantă, nu se atinge nicio urmă de fazan, iepure, vulpe, căprioară ori mistreţ.
"E cel mai păzit loc din judeţ. Dacă la aeroport pătrunde un răuvoitor, poate moare un om, doi sau 200, dar dacă cineva rău intenţionat intră la uzinele de apă poate pune în pericol viaţa a zeci de mii de oameni", spune directorul Companiei de Apă Oradea, Ovidiu Gavra.
Zonă interzisă
În Oradea, cel mai sever regim de acces nu este nici la şcoala spionilor NATO, nici la aeroportul internaţional sau la filiala Băncii Naţionale. Stricteţea adevărată a fost instituită în jurul celor cinci uzine de apă din amonte de oraş. Înconjurată cu gard înalt de 2 metri ce înconjoară 280 de hectare de teren, zona de protecţie sanitară severă începe după barajul de la Tileagd şi se întinde până sub cartierul Podgoria şi spre Calea Clujului.
Amplasamentul e păzit de agenţi înarmaţi pentru a descuraja orice atentat şi lăsat în grija exclusivă a naturii pentru a evita orice poluare. "Aici nu se taie copaci, nu se cultivă plante, nu se construieşte şi nu se vânează nimic", spune directorul CAO, Ovidiu Gavra (foto).
Pădurea virgină
Sălbăticită, pădurea uzinelor de apă loveşte plămânii cu un aer tare, în care bolboroseala înfundată a Crişului încearcă să înece trilurile păsărilor. Vara, peisajul e paradisiac. Acum sunt doar doalme bătucite, lacuri blegi, pomi bătrâni şi boscheţi cât casa, în întunericul cărora se spune că ar colcăi toate lighioanele. "Împrejmuirea suprafeţei aferente Uzinelor de Apă a durat un an, astfel încât exemplare din specia mistreţ, căprior, chiar şi cerb au rămas captive în interiorul perimetrului", anunţa anul trecut Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Forest Huns Paleu.
Vânătorii au inventariat într-o singură zi, pe traseele Oşorhei - Oradea şi Făcliei – Podgoria, 73 de mistreţi, 21 de căpriori, plus o mulţime de fazani, iepuri, vulpi, scroafe cu purcei şi multe altele. În incinta protejată animalele s-au înmulţit necontrolat, evadând doar pentru a se hrăni din gospodăriile locuitorilor din Podgoria, unde distrug grădinile şi livezile, după care se întorc în habitatul natural. Asociaţia a cerut Consiliului Local organizarea anuală a până la 12 partide de vânătoare pentru a reduce numărul sălbăticiunilor. Aleşii au aprobat, dar vânătorile nu s-au ţinut niciodată. "În zona de protecţie este interzisă vânătoarea. Aici mama natură îşi face treaba cum ştie ea mai bine. Omul nu are voie să intervină cu nimic", spune directorul CAO. Iar regula e pe deplin justificată...
Apă de fântână
Orădenii nu beau apă din Criş şi nu sunt deserviţi de o singură uzină de captare şi pompare, aşa cum ar fi tentaţi să creadă. Lichidul care curge la robinete este captat, de fapt, prin ţevi lungi de 15 kilometri, îngropate în râuri subterane ce curg la o adâncime de până la 9 metri. "Nu e chiar apă de izvor, dar de fântână este", spune coordonatorul staţiilor de pompare, inginerul Alin Costa (foto).
Pentru a evita epuizarea zăcământului, apa din subteran, captată prin cădere liberă, este îmbogăţită periodic din Criş prin 23 de bazine mari, ca nişte lacuri, amenajate pe ambele maluri ale râului. Până ajunge în subteran, filtrată prin straturi succesive de pietriş şi nisip, apa devine potabilă. "Din punct de vedere fizico-chimic, avem cea mai bună apă din ţară. Singurul tratament pe care îl facem este clorinarea ei, pentru a distruge eventualele bacterii", explică inginerul. Iar cum apa pompată de uzine ajunge în doar câteva minute la robinete, întreg sistemul e ţinut sub cheie şi pază armată.
Sistem deştept
Oradea consumă zilnic cam 60.000 metri cubi de apă, echivalentul a 30 de bazine olimpice. Şansele ca oraşul să rămână "pe sec" în mod accidental sunt relativ mici. El nu se află într-o zonă seismică, e protejat de inundaţii printr-o salbă de baraje construite în amonte, iar odată cu desfiinţarea industriei comuniste a eliminat o sursă importantă de poluare.
Apoi, municipiul e deservit de cinci uzine de apă, două pe malul drept şi trei pe cel stâng, care funcţionează independent. Suplimentar, CAO şi-a constituit o rezervă de 22.000 metri cubi în trei rezervoare urcate pe deal. "Dacă s-ar lua curentul, am putea alimenta oraşul cel puţin 8 ore. Dar în ultimii 20 de ani n-a fost nevoie niciodată", spune inginerul Costa.
În plus, Uzina 5, din vecinătatea Cartierului Tineretului, ultima construită, este alimentată direct din Criş, astfel încât dacă apele subterane ar fi contaminate, ar putea asigura continuitatea alimentării cu apă curată. Spre deosebire de celelalte patru, unde apa ajunge prin cădere, deci gratuit, aceasta o "spală" prin decantoare şi filtre rapide, consumând energie electrică, aşa că din 2001 este ţinută în rezervă.
Cele patru uzine operative sunt coordonate dintr-un dispecerat complet automatizat, amenjat la Uzina 2 într-un castel identic cu cel al staţiei de apă din Viena. Un pod neştiut, interzis accesului public, leagă pe sub geamurile castelului zona Podgoria de Calea Clujului cu ieşire în vecinătatea Şcolii Generale Ioan Slavici. "În cazul unor căderi de tensiune, pompele se decuplează automat şi trebuie repornite. Repornirea în sine durează doar 10-15 minute, dar în oraş sistarea alimentării cu apă poate dura şi o oră, pentru că pompând în forţă, am putea sparge ţevile", spune un dispecer.
Fierul din apă
De altfel, repornirea sistemului şi consumul mare din perioada sărbătorilor sunt principalele cauze care determină apariţia apei maronii la robinetele orădenilor. "Apa este foarte bună. Singura problemă o constituie conţinutul mare de fier. Pe fondul scăderii consumului se formează depuneri pe conducte, iar după o avarie sau când creşte consumul de sărbători, acestea sunt antrenate la robinetele populaţiei", spune directorul Gavra.
Pentru a preveni asemenea situaţii, CAO spală periodic conductele, deversând prin hidranţi lichidul murdar. Concomitent, vizează atragerea de fonduri europene pentru a construi şi o staţie de deferizare, aşa încât orădenii să aibă în continuare una dintre cele mai bune ape din ţară...
IEFTIN
3,49
lei costă un metru cub de apă potabilă furnizat de CAO, echivalentul a 500 de flacoane de 2 litri
APĂ DE ORADEA
Un veac de tradiţie
Tradiţia uzinelor de apă în Oradea începe în ianuarie 1895, când a fost pusă în funcţiune prima sursă de alimentare centralizată pe amplasamentul actualei Staţii de Pompare 3, situată pe malul drept al Crişului. Alimentat din patru fântâni, sistemul putea asigura un consum mediu de 75 litri/persoană/zi pentru 46.000 consumatori. În 1910 au fost construite primele reţele de canalizare şi staţia de epurare mecano-biologică, iar în 1912 a fost dată în funcţiune actuala Uzină 2. Uzina 1 a pornit în 1963, odată cu creşterea nevoilor oraşului, în 1979 a apărut Uzina 4, iar în 1985 Uzina 5. În prezent, CAO alimentează nu doar Oradea, ci şi numeroase localităţi din judeţ, livrând apă pentru 222.000 consumatori. În ce priveşte tariful pentru apa potabilă, CAO ocupă locul 31 din totalul de 42 operatori şi percepe cel mai mic tarif de canalizare: 2,14 lei/mc.