Există orădeni veşnic nemulţumiţi. Acum câteva săptămâni, când s-a anunţat că Parcul Petofi intră în reabilitare, au fost voci care au apelat urgent la haştagul "Bolojan-betoane".
Aş fi curios să-mi explice cei nemulţumiţi unde s-a turnat beton şi trebuia să se pună chirpici. Bietul parc e neschimbat încă din vremea când ne scotea la plimbare tovarăşa educatoare de la grădiniţă, dar atotştiutorii sunt convinşi că se va betona frumuseţe de spaţiu verde.
La fel şi cu concertul din Piaţa Unirii al tenorului Jose Carreras. Ba că omul e prea bătrân, ba că nu mai are voce, ba că s-au plătit bani prea mulţi, care puteau fi daţi pomanagiilor. Probabil că nemulţumiţii sunt cei care iau cu asalt Filarmonica săptămână de săptămână, dar încă au o nedumerire: de ce higheghea nu e trecută în rândul instrumentelor de suflat, din moment ce are goarnă.
Dacă doreaţi să-l vedeţi pe Carreras în plină forţă creatoare acum 25 de ani, ce v-a împiedicat? Simplu, nu aveaţi nici viză pentru o ţară occidentală, nici bani de avion. Iar un spectacol ar fi costat 500 de euro, adică mai mult decât salariul vostru pe trei luni.
Un alt melomanist i-a căinat pe membrii Filarmonicii fiindcă n-au fost plătiţi pentru acest concert. Atitudinea asta de pălmaş care nu mişcă coasa până nu-i dai pălinca şi pachetul de ţigări e complet nepotrivită în asemenea situaţii. În afara faptului că excelenţii muzicieni ai Filarmonicii le cântă orădenilor pe salariu, nu pe poveşti, pentru orice artist este o ocazie unică să-l acompanieze pe maestrul Carreras şi să se producă în faţa a aproape 4.000 de spectatori în superbul decor al Pieţei Unirii (şi ea contestată).
Pentru toţi cârcotaşii propun Primăriei să facă un eveniment special, în care să-l aducă pe domnul Salam la Autogara din Velenţa, unde să cânte de pe un negativ pus pe telefonul mobil. E mai ieftin şi, din banii economisiţi, vai câte s-ar mai putea face!