M-am bucurat când am aflat că proiectul ce prevedea pictarea pereților de pe malul stâng al Crișului, în dreptul Primăriei, a fost declarat eligibil pentru bugetarea participativă. Și încă de pe primul loc. Din păcate, însă, Primăria a anunțat că nu va fi pus în practică, probabil pentru că are mici șanse să treacă de rigorile Comisiei de Cultură.
Dacă știa că așa stau lucrurile, Primăria nu trebuia să lase proiectul să ajungă la votare, deoarece acum orădenii simt că opțiunile lor nu mai contează. Nu este prima oară când apar sincope în ce privește bugetarea participativă, căci multe proiecte încă nu s-au finalizat, deși au fost votate de ani buni.
Cu sau fără bugetare participativă, problema felului în care arată pereții de pe malul stâng al Crișului rămâne. Înaintașii noștri au găsit o soluție: pe alveolele libere au amplasat reclame, iar orădenii mai vârstnici își mai amintesc de ele fiindcă ploaia nu a reușit să le șteargă cu totul.
Decât să vedem cum mâzgălitorii de graffiti își golesc tuburile cu vopseluri pe pereții proaspăt renovați, era mai dezirabil să apelăm la pictori profesioniști care să dea valoare zonei. Lucrările pe care le-au făcut în parcarea de pe Tudor Vladimirescu și pe zidul de sprijin din Parcul Brătianu sunt reușite și apreciate de orădeni.
Dacă în centru Primăria nu vrea să „eternizeze” niște picturi ce contravin ansamblului arhitectonic din zonă, și care oricum peste câtva timp se vor demoda, de ce să nu umanizeze spațiul prin soluții de light design? Proiecțiile de lumini pot fi schimbate mult mai ușor și nu lasă urme pe pereți.
Spațiul malului Crișului ar putea fi înnobilat și cu mai multă vegetație. Cu câteva jardiniere, rare și sumar mobilate, nu se va face primăvară într-o zonă care se vrea promenada cea mai șic a urbei.