Peste o sută de orădeni s-au recules marţi după-amiaza la sicriul celebrului highidiș bihorean Carol Varga, supranumit Zbiciu, care a fost depus pentru câteva ore la Teatrul Regina Maria.
Reculegere lângă sicriu
Pe lângă membrii familiei și apropiați, lângă sicriul marelui lăutar s-au aflat și tineri dansatori ai ansamblurilor Bihorul şi Crişana, precum şi cântăreaţa de muzică populară Corina Szatmari, alături de care regretatul highidiș a cunoscut celebritatea.
Sicriul alb al lăutarului a fost depus în jurul orei 16 la intrarea în teatru și a fost vegheat de o fotografie în care lăutarul zâmbea stingher.
Tineri în straie populare au străjuit intrarea în foaier, aliniaţi pe două rânduri. Dintr-o boxă scoasă de după draperie, s-au auzit ritmuri cântate cândva de Zbiciu. Date încet, chiotele viorii cu goană sunau nefiresc, ca o sălbăticiune legată care se zbate în laţ.
„Porecla a primit-o când avea cam 10 ani. Era la un bal în zona Aleşdului, dacă bine ţin minte. Cânta aşa de aspru şi sigur pe el, de ziceai că «dă» cu biciul, aşa că lumea i-a zis Zbiciu", a povestit pentru BIHOREANUL Nazarius Varga (foto), nepotul artistului.
La fel ca tatăl şi unchiul său, Marius şi Călin Varga, la rândul lor viorişti cunoscuţi, Nazarius a fost marcat de personalitatea bunicului său.
Printre puţinii lăutari cu studii de specialitate, tânărul artist a învăţat de la şcoală muzica pe note, dar a și „furat-o” de la Zbiciu, după ureche. „Tatăl meu şi-ar fi dorit să cânt muzică clasică, dar pe la 12 ani bunicu-meu m-a luat cu el pe la nunţi. Îmi dădea câte o bucată (n.r. muzicală) s-o cânt în stilul lui şi eu «fircăleam» la vioară lângă el până îmi ieşea", îşi aminteşte Nazarius.
Ultimul bal...
Născut pe 25 martie, de Bunavestire, la Şuşturogi, într-o familie de 13 fraţi, Zbiciu s-a remarcat prin talentul unic, s-a perfecţionat dormind cu vioara cu goarnă la cap și trezindu-se să finiseze melodia neterminată care îi strica somnul. Prin talentul și cântecele pe care le-a interpretat, el a influenţat generaţii întregi de highidiși.
„A început de copil, cântând la nunţi şi a ajuns să fie cunoscut ca Zbiciu din Bihor în toată ţara. S-a specializat atât de mult în vioară cu goarnă, că nimeni nu l-a mai putut ajunge", a explicat Ioan Silaghi, coregraful Ansamblului Folcloric Bihorul.
Artistul a fost răpus în cea de-a doua zi de Paşti, la doar 68 de ani, acasă, la Oşorhei, de o boală necruţătoare. Suferise de o durere de şold provocată de ceea ce a crezut o vreme că este coxartroză. Afecţiunea adevărată s-a dovedit a fi cancer osos, pe care a decis să nu-l mai opereze, dată fiind vârsta.
Când doctorii l-au mai putut ajuta doar cu calmante, s-a cerut acasă. „De Crăciun am avut ultimul bal împreună cu el, la Beznea, şi de Paşti s-a stins", a povestit pentru BIHOREANUL, plângând, artista populară Corina Szamari (foto).
"Tot avea treabă cu noi..."
Corina şi Zbiciu cântau împreună de 30 de ani. „El era dreapta mea. Nici nu trebuia să vorbim. Doar întorceam capul în dreapta spre el şi ştiam ce cântare urmează", spune Corina.
De anul acesta, Zbiciu nu a mai cântat în public. „Nu mai putea sta în picioare. Ultima dată a trebuit să cânte de pe un scaun. Mi-a zis: «Ăsta nu-s eu. Eu nu mai merg la cântări să mă vadă lumea pe scaun»".
Familia, prietenii şi solista alături de care a cântat au încercat să îl încurajeze. Zbiciu şi-a păstrat optimismul până în ultima clipă, iar ultima lui dorinţă a fost să îi vadă aproape. „În fiecare zi am fost la el şi cât a fost la spital, şi când a venit acasă. Chiar duminică după-amiază a zis că trebuie să venim să dăm cioc (n.r. să ciocnim ouă roşii de Paşti). Tot avea treabă cu noi, să venim să ciocnim ouă... Şi aşa a fost de binedispus şi de liniştit, a stat cu noi, a râs, a glumit... Şi luni dimineaţă, la 9 şi jumătate, gata...", a povestit Corina plângând.
Slujba de înmormântare a artistului va avea loc miercuri, de la ora 14, la capela din Oşorhei. Zbiciu e, de acum, la Dumnezeu...