Cine nu-şi aminteşte descinderile inspectorilor Antifraudă la plăcintării şi frizerii, gogoşerii şi coafuri, pizzerii şi pensiuni din Oradea, Felix şi 1 Mai, amendate drastic şi chiar închise pe 3 luni fiindcă nu eliberau chitanţe?

BIHOREANUL a aflat că, în timp ce războiul cu micii evazionişti atingea paroxismul, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală tolera o afacere de proporţii, reclamată, culmea, de o altă instituţie a statului. Încă din 2014, Autoritatea Judeţeană de Transport din cadrul CJ Bihor a cerut DRAF sancţionarea a aproape 200 de "piraţi" care iau pâinea de la gură firmelor licenţiate, păgubind totodată bugetul statului, an de an, cu până la 4 milioane euro. Urmarea? După mai bine de un an de când li s-au dat mură-n gură numerele de înmatriculare ale "rechinilor", locurile unde aceştia îşi pescuiesc clienţii şi traseele pe care fac piraterie, inspectorii antifraudă au lăsat sesizarea fără niciun răspuns, iar într-un târziu au pasat-o Poliţiei Rutiere.

Reglementări cu probleme

Transportul de persoane a fost în toată ţara o afacere înfloritoare la limita legalităţii, deloc sau slab reglementată aproape două decenii. Abia din 2008, firmele din domeniu au fost obligate să îndeplinească, în mod cumulativ, o serie de condiţii, nu puţine şi nu uşoare: să obţină licenţe de la agenţiile judeţene ale Autorităţii Rutiere Române, în baza unor licitaţii organizate, însă, de autorităţile de transport public din cadrul consiliilor judeţene, după criterii stricte, să încheie asigurări pentru călători şi bagaje, să asigure starea tehnică maşinilor şi dotarea lor cu echipamente minime de confort (ca de pildă aer condiţionat), să angajeze şoferi cu atestate profesionale, să achite la zi taxele locale, impozitele către stat, asigurările sociale de şomaj şi pensii şi, mai ales, să circule doar pe traseele şi cu tarifele aprobate de aceste instituţii.

Pentru instituţiile de reglementare, cea mai dificilă sarcină s-a dovedit a fi stabilirea traseelor, iar pentru transportatori respectarea acestora. Motivul? Consiliile judeţene trebuie să asigure accesul populaţiei între domiciliu şi locurile de muncă ori şcoli, dar transportatorii au interesul de a face curse doar pe traseele unde există un număr suficient de mare de navetişti, care să le garanteze rentabilitatea, adică autobuze cât mai pline. "În perioada 2008-2012, Bihorul avea un grad de acoperire a transportului public judeţean de 67%, pentru circa 20.000 dintre locuitorii judeţului. Acum suntem pe primul loc în ţară, cu o acoperire de 94%, pentru 35.000 de locuitori", spune Vlad Gaje (foto), şeful Autorităţii Judeţene de Transport Public de Persoane din CJ.

De voie şi de nevoie

În 2008-2012 au fost licitate trasee individuale, ceea ce a determinat operatorii să concureze doar pentru cele profitabile, culegând călătorii de pe drumuri naţionale sau de pe cele mai importante drumuri judeţene, în timp ce traseele de prin cătune, pe drumuri comunale, care rup maşinile şi de unde pot fi culeşi puţini pasageri, nu au stârnit niciun interes. Urmarea? În zona Marghita, de pildă, din 24 trasee au fost acoperite doar 3.

În schimb, în programul 2012-2016, licitaţiile au fost organizate pe pachete de trasee. "Au fost licitate la pachet, pe criteriul geografic, atât un traseu ori două profitabile, cât şi 2-3-4 mai puţin profitabile, pentru a asigura un echilibru atât în acoperirea teritoriului, cât şi atractivitatea economică pentru operatori", spune Gaje.

Atenţie, rechini!

Ce n-a reuşit să rezolve nimeni este, însă, problema rechinilor, care transportă persoane la negru, fără licenţă, fără ritmicitate şi siguranţă, şi fără a plăti taxe şi impozite. Motivul? CJ, ARR şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Traficul Rutier nu au nicio pârghie legală asupra lor, iar Poliţia a putut interveni doar în baza Codului Rutier. "În zona Marghita, un rechin şi-a început afacerea cu două maşini, pe care avea angajaţi tocmiţi la negru. La un moment dat, Poliţia Rutieră i-a luat taloanele, dar a reapărut după câteva săptămâni cu alte trei maşini", povesteşte Gaje.

Piraţii folosesc turisme Logan cu 5 sau 7 locuri, VW Sharan, Opel Zafira şi microbuze cu 8 locuri, Ford Transit, Mercedes Vito şi VW Transporter. Cum le suflă clienţii, transportatorii licenţiaţi sunt puşi în dificultate, căci în timp ce ei plătesc toate angaralele, piraţii îşi permit preţuri mult mai mici. Cu timpul, s-a ajuns chiar la conflicte deschise. În Oradea (Nufărul, Calea Aradului, Calea Clujului, Decebal şi Ştefan cel Mare) şi în alte locuri din judeţ unde îşi aşteaptă rechinii clienţii, s-a ajuns fie la bătăi între ei, fie la ameninţări şi altercaţii cu şoferii firmelor licenţiate. Răzbunările rechinilor au iz mafiot. "Astă-iarnă, un transportator din Valea lui Mihai s-a trezit cu rezervoarele de motorină găurite, dosarul e şi acum cu autor necunoscut. Alţii, cu geamurile sparte la autobuze şi microbuze", spune Gaje.

Recensământ şocant

Pentru că rechinii le suflă clienţii de pe traseele profitabile, iar ele sunt obligate să facă cursele şi pe acestea cu maşinile mai mult goale, iar concomitent să asigure şi traseele neprofitabile, în caz contrar riscând amenzi între 10.000 şi 30.000 lei pentru neasigurarea ritmicităţii asumate la acordarea licenţei, ba chiar pierderea acesteia, firmele autorizate s-au reunit anul trecut în Asociaţia Judeţeană a Transportatorilor Publici de Persoane şi au trecut la acţiune. Legal, însă.

Fiecare şofer a ţinut în observaţie locul de staţionare şi traseele, consemnând rechinii întâlniţi. La final, au predat CJ o listă cu 171 maşini, în dreptul fiecăreia fiind trecute numărul de înmatriculare, capacitatea, numărul de curse ilegale efectuate zilnic, tarifele practicate şi numărul de pasageri. Concluzia? Uluitoare: "Am constatat că în fiecare zi rechinii îmi produc o pagubă de 3.500-4.000 lei", zice Florin Scorţe, preşedintele Asociaţiei.

Bilanţul pe tot judeţul e chiar şocant. "Într-o zi prejudiciul produs transportatorilor licenţiaţi din Bihor se apropie de 50.000 lei, într-o săptămână depăşeşte 320.000 lei, într-o lună 1,3 milioane lei, iar pe un an trece de 16,6 milioane lei", spune Gaje.

Înţepeniţi

Consecinţele sunt păguboase nu doar pentru transportatorii legali, ci în ultimă instanţă pentru călători. Neavând asigurări, rechinii nu răspund de urmările accidentelor, frecvente mai ales în zona Tinca, unde sunt produse de romi cu maşini aduse din Franţa. Pe de altă parte, operatorii licenţiaţi sunt tentaţi să-şi reducă pierderile renunţând la traseele mai puţin profitabile, ceea ce ar lăsa fără curse regulate mii de persoane din zonele cele mai defavorizate.

Pentru a diminua fenomenul, CJ a sesizat anul trecut Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Oradea, dar fără niciun rezultat. "Nici măcar nu ne-au dat un răspuns, de niciun fel", spune spune Gaje. Anul acesta, în martie, a repetat sesizarea, dar DRAF a reacţionat după alte trei luni, transferând problema, pur şi simplu, Poliţiei Rutiere, fără să anunţe CJ.

Deşi a încercat să afle motivul pentru care mai bine de un an nu a făcut nimic pentru a rezolva o problemă de evaziune fiscală, solicitând o explicaţie în scris, şi BIHOREANUL a rămas, la rându-i, tot fără răspuns. Dacă nici alte instituţii n-au primit vreo lămurire asupra unei afaceri ilegale de 4 milioane euro pe an, de ce ar merita mai multă consideraţie contribuabilii care plătesc salariile "zmeilor" de la Antifraudă, incapabili să urmărească evazioniştii chiar şi la ponturi gata servite?

ALBA-NEAGRA
Cu şi fără atribuţii

Potrivit şefului Autorităţii Judeţene de Transport, incapacitatea instituţiilor de a combate pirateria are drept cauză instabilitatea legislativă. În trecut, Poliţia Rutieră putea sancţiona în baza Legii taximetriei exercitarea fără drept a profesiei, inclusiv prin confiscarea vehiculului folosit la comiterea faptei. Ulterior, însă, legislaţia a fost golită de conţinut, astfel că Poliţia Rutieră a putut amenda doar starea tehnică necorespunzătoare a maşinilor folosite în transportul la negru.

Legea taximetriei a fost modificată din nou acum trei luni, dar insuficient, acuză transportatorii licenţiaţi. Practic, au fost înlocuite doar două cuvinte: dacă vechiul text prevedea că transportatorii prinşi fără licenţă pot fi amendaţi dacă au activitate permanentă, ceea ce nu se putea demonstra, conform noului text poate fi sancţionată fapta săvârşită "în mod repetat", ceea ce este interpretabil. Oricum, transportul de persoane contra cost cu un autovehicul neautorizat e pedepsit cu blândeţe, amenzile fiind între 1.000 şi 5.000 lei, mult mai mici decât cele de 10.000 - 30.000 lei aplicate operatorilor licenţiaţi care întârzie o singură cursă faţă de orarul stabilit prin licenţă.