Preşedintele UDMR Bihor, Alexandru Kiss, a ales să plece de la conducerea organizaţiei, după ce a păstorit-o aproape două decenii. Vestea bună este că a plecat, cea proastă e că a întârziat decizia cam cu 15 ani.
Dacă e să facem un bilanţ al realizărilor domnului Kiss în aceşti ani, cât practic a condus Consiliul Judeţean, ne-ar ajunge un sfert dintr-o coală A4, şi aia ruptă în cinci. Şi când vorbesc de realizări mă gândesc la ce a făcut pentru judeţ, nu pentru conturile personale.
L-am alintat noi de multe ori cu apelativul Depanatorul, că asta era meseria lui de bază, dar nu se poate spune despre el că nu-l duce mintea. Kiss avea capacitatea şi calităţile ce i-ar fi permis să conducă cu succes nu un judeţ, ci o întreagă regiune. A avut la picioare nu doar Bihorul, ci şi Oradea, până la venirea lui Bolojan, profitând de indolenţa sau complicitatea primarilor de dinainte.
Dar, în loc să facă pentru bihoreni drumuri mai bune, parcuri industriale, amenajări turistice, a preferat să-şi consume energia în afaceri sulfuroase cu groapa de gunoi, cu cărbunele de la CET sau cu terenurile fostelor unităţi militare, strict în interes propriu.
Un alt lucru sigur e că Sanyi nu a fost şovin, iar asta se vede din faptul că biznisurile sale suspecte le-a făcut deopotrivă cu români, maghiari, germani şi alte naţionalităţi conlocuitoare, numai bani să iasă...
Singurul lui merit politic este că lasă o organizaţie aparent unită, la care a anexat PSD-ul, devenit un fel de UDMR Bihor - Secţia română.
Citiţi pe această temă şi articolul "Cseke Attila, candidat unic la funcţia de preşedinte UDMR Bihor. "Aşa ne-am înţeles”, spune preşedintele executiv Szabo Odon"