Alexandru Mudura a fost o personalitate importantă a acestui oraş, dar şi un personaj fascinant. Când comuniştii au confiscat România, românii, maghiarii şi evreii de aici şi-au declarat ca patrie Oradea. Iată de ce, deşi putea avea un trai îmbelşugat pe meleaguri străine, unul care s-a format în acest spirit a ales să se întoarcă acasă. Mudura era, aşa cum obişnuia el să spună, "local patriot".
Nu s-a maturizat nicodată. Pe la 70 de ani visa la investiţii de peste un miliard de euro, iar cu puţin înainte de a muri avea pe masă planuri în domeniul energiei regenerabile. Şi nu ştiu cum făcea, dar mai toate visele i s-au împlinit.
Mulţi nu l-au iubit pentru că era bogat, pentru că-i plăceau femeile tinere şi frumoase. Dar cine nu-şi doreşte să fie bogat? Cărui bărbat nu-i plac femeile frumoase? Probabil celor care regretă şi acum comunismul, nu pentru că atunci ar fi dus-o mai bine, ci pentru că pe vremea lui Ceauşescu toţi trăiau la fel de rău. Pentru un capitalist pur-sânge ca Mudura, ura frustraţilor e cel mai frumos omagiu pe care i-l pot aduce.
Dacă majoritatea oamenilor de afaceri merg cu cotizaţii pe la partide pentru a putea supravieţui în jungla economică românească, la Mudura veneau mai toţi politrucii în genunchi, să-i cerşească bunăvoinţă. Măcar pentru asta, şi o să-i duc dorul. "Local patriotul" avea capacitatea de a pune la aceeaşi masă oameni cu intrese antagonice şi reuşea adesea să armonizeze neînţelegerile, spre binele oraşului pe care l-a iubit.
Alexandru Mudura lasă în urmă un brand puternic, dar mai ales imaginea unui om de calibru, de care Oradea rar a avut parte.
Citiţi pe această temă şi articolul "Adio, Mudura! S-a stins unul din cei mai pitoreşti oameni de afaceri din Oradea, lăsând în urmă un imperiu"