Cetatea Oradea găzduieşte o conferinţă-atelier despre memorie, rezistenţă şi educaţie, coordonate ale luptei anticomuniste din România. Locaţia aleasă nu este întâmplătoare, în cetate funcţionând, de câteva luni un mic muzeu al rezistenţei anticomuniste, în amenajare permanentă.

Participarea este liberă pentru curioşi.

Conferinţa de la Oradea se desfăşoară pe parcursul a două zile, 18 şi 19 martie. Programul cuprinde prezentări ale mai multor cercetători din România şi Ungaria, dar şi a studenţilor Facultăţii de Istorie de la Universitatea din Bucureşti. Instituţiile cu care organizatorul, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), colaborează pentru acest eveniment sunt Asociaţia "Cei 40 de Mucenici" Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul Terorii din Budapesta, Fundaţia "Sfinţii închisorilor" Piteşti, Complexul muzeal Arad, Asociaţia "Pro-Activ" Târgu-Ocna, Memorialul din Gherla şi Muzeul Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca.

Recuperarea istoriei locului

La deschidere au participat reprezentanţi ai IICCMER şi ai autorităţilor locale, prima luare de cuvând fiind a preşedintelui Institutului, Radu Preda. Având în vedere cadrul, acesta a reamintit celor prezenţi necesitatea înfiinţării unui muzeu naţional al crimelor comunismului, proiectul urmând a fi desăvârşit la Bucureşti până în anul 2018, când vom marca centenarul Marii Uniri. "Trebuie să avem în vedere că avem nevoie de spaţii ale memoriei comunismului în cât mai multe locuri. (...) Ne-am propus să organizăm un forum, prin care să adunăm de două ori pe an persoane interesate de acest subiect", a declarat Radu Preda.

Deşi este "un proiect de recuperare a istoriei locului", preşedintele IICCMER a atras publicului atenţia că "trebuie să facem o distincţie între spaţiile memoriale şi cele muzeale", cum e cazul celor de la Aiud, Piteşti, Gherla etc. Mai mult, a spus el, "trebuie să ne punem de acord asupra unei naraţiuni istoriografice, iar concentrarea asupra represiunii comuniste este cea mai la îndemână, fiindcă avem martori".

La deschiderea conferinţei a participat şi viceprimarul Istvan Huszar, care, în luarea sa de cuvânt, a amintit o realitate generală, ce ţine de mentalul individului: "Pe măsură ce timpul trece, omul tinde să uite lucrurile din trecut, însă când aude cuvântul comunism, fiecare îşi aduce aminte de ceva".

Laitmotivul recursului la memorie a apărut şi în cuvântul preşedintelui Consiliului Judeţean Bihor, Cornel Popa: "Este o datorie sfântă faţă de cei care au suferit în perioada comunistă. (...) Oradea are nevoie de un astfel de muzeu (n.r. - al rezistenţei anticomuniste), unde fie şi cu numele să ne putem aminti de cei care au suferit".

Cercetare şi la Oradea

Directorul IICCMER, Alin Mureşan, şi istoricul Cosmin Budeancă au oferit câteva detalii despre proiectul atelierului de la Oradea. Acesta face parte dintr-o serie de astfel de întruniri care au început în anul 2015 şi vor continua încă mult timp de acum înainte.

Pe lângă muzeul din Sighet, funcţional de mai mulţi ani, în România există mai multe iniţiative mai mici de punere în evidenţă a crimelor regimului comunist şi a oamenilor care au stat drepţi în faţa săgeţilor otrăvite ale opresiunii. Întâlniri precum cea de la Cetatea Oradea sunt gândite cu o ritmicitate de două pe an, iar pentru acestea sunt mai multe categorii de specialişti cu care IICCMER lucrează: istorici, sociologi, artişti plastici, arhitecţi.

Proiectul este dublat de un altul, privind punerea în circuit a cât mai multor locuri ale memoriei. "Menirea noastră este de a educa tinerii, pentru a avea o societate sănătoasă, ancorată în realităţile trecutului", a conchis istoricul Cosmin Budeancă.

La Oradea, acest tip de istorie a devenit obiect de cercetare în ultimii ani. Jurnalista Cristina Puşcaş, doctor în istorie, a oferit celor prezenţi la deschidere câteva detalii privind muzeul rezistenţei anticomuniste ce se organizează în subsolul unui corp al Cetăţii orădene. Astfel, pe lângă exponatele grupate în zece săli, aici se va organiza un centru de cercetare, unde vor fi adunate toate dosarele foştilor deţinuţi politici, pentru a fi puse la dispoziţia cercetătorilor, studenţilor şi celor interesaţi. Alte spaţii vor fi amenajate pentru viaţa cotidiană în comunism, respectiv pentru viaţa ecleziastică de sub regimul roşu românesc.