Aho, aho, copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi!
Şi vedeţi ce s-a-ntâmplat
Anul ăsta minunat...
Totul a-nceput nasol,
Cu Sanyi Kiss pe la subsol,
Însă nu voi insista,
Că-i treabă de DNA.
S-a făcut întâi tapaj
Cu chixul de la Pasaj,
Apoi alt motiv de stres:
Când gătăm drumul expres?
La Ciuperca fă un parc,
În ştrand pune-un aquapark,
Nu poţi să lucrezi încet
La pasaje sau la CET.
În plus, înc-un mare chin:
Unirea cu Sînmartin.
Dă drumul şi la Cetate,
Izolează blocuri toate,
Numai chin şi vai şi-amar
Şi la Campusul Şcolar.
Schimbă ţevile-n pământ,
Chiar de-i frig, ninge şi-i vânt!
Munceşti la apă, canal,
Ai parcări la Tribunal...
Cu biţigla poţi pleca,
Iată, în Ungaria,
Şi-n final, culmea uimirii,
Gata-i şi Piaţa Unirii!
Lucrările, aproape toate,
Erau cam întârziate.
S-a muncit mult, în prostie,
Ce mai, a fost nebunie!
Cred că niciun orădean
Nu mai vrea astfel de an.
S-aibă anul care vine
Şantiere mai puţine,
Fără praf şi fără fumuri,
Fără restricţii la drumuri!
S-avem un oraş la cheie,
Fără şanţuri şi tranşee!
Iar în vară, la votare,
Să ieşim cu mic, cu mare,
S-alegem pe Bolojan
Sau, de ce nu?, pe Mălan!
Sau, mai ştii, un pesedist,
Poate un udemerist...
Pentru-al nost’ întreg norod,
Să trăiască Nagyvarad!
Să o ducem cu toţii fain
În frumosul Grosswardein!
Viaţa să fie-o splendoare
Aici, în Oradea Mare!