Încet-încet, alegătorii PSD se dezvrăjesc din visul de aur al acelei Românii în care au îndrăznit să creadă vara şi iarna trecută, adevărata Românie dezvelindu-li-se pe zi ce trece, tot mai desluşit, ca o republică bananieră în care la toamnă, în lipsă de banane, riscă să lingă, de foame, borduri.
Se dumiresc, ruşinaţi şi fără a recunoaşte, fiecare în colţul lui, că Biblia programului de guvernare n-a fost decât o minciună cu care i-au ispitit preoţi în sutane roşii care predică apă şi beau, până la râgâială, vinul cel mai bun. Oricât ar fi de necitiţi, încep să priceapă că singura credinţă a celor cărora li s-au încredinţat prin vot a fost ambiţia de a scăpa de iadul puşcăriei după ce au încălcat ba porunca a 7-a (să nu fii desfrânat!), ba a 8-a (să nu furi!).
I-au adus înapoi pe pământ, la realitate, tot felul de întâmplări pe care încep să le înţeleagă, de la OUG 13 până la chelnăreala lui Daddy pe lângă Trump ori la escapadele aceluiaşi Dragnea pe meleaguri braziliene. De la legiferarea hoţiei "cumpătate" cu prag, care aproape canonizează violul cu juma’ de mădular, până la transformarea promisiunii bunăstării pentru toţi în bogăţie exclusivă, pentru cei puţini. Pentru Aleşi!
OK, dar electoratul celălalt, mărturisit de dreapta, ce face? Cel care, având mai multă memorie, ştia ce viitor urmează? Cel care a ştampilat răul mai mic de groaza celui suprem? Oamenii ăştia nici măcar nu au liniştea resemnării cu care se pot mulţumi ceilalţi, săracii cu duhul. Pentru că au mai multă conştiinţă, se înfruptă acum din mai multă suferinţă. Căci, aşa cum PSD şi-a dezamăgit naivii, tot aşa şi i-a decepţionat şi PNL-ul pe-ai lui.
Săptămâna trecută, de pildă, în ziua când Miliţia Fiscului călca o redacţie ce tocmai anunţase publicarea unei dezvăluiri "nucleare" despre Dragnea, omologul liberal al acestuia, Ludovic Orban, n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să reclame demisia... şefului ANAF. Şi cam aşa mimează Opoziţia în toate zilele. În loc să se ia de piept cu noul Dumnezeu, cu adevăratul şef al Guvernului, al Parlamentului, al Partidului, al Avocatului Poporului, al CCR, şeful liberal pescuieşte după plevuşcă.
Iar ceea ce se întâmplă "la centru" se repetă şi "în teritoriu". PNL-iştii din Consiliul Judeţean se hărţuiesc pe mize minuscule cu alde Pasztor şi Mang, bătându-se ba pe trecerea în patrimoniul public, sau nu, a Casei Pompelor de la noul Muzeu, ba pe licenţierea, sau nu, a unor curse de navetişti între Săcueni şi Marghita, în loc să ia în cătare adevăratele ţinte. Bunăoară, dezmăţul angajărilor din CJ şi din structurile subordonate, dar nu în conferinţă de presă la partid, sub pulpana lui Bolojan, ci chiar în tranşee, în şedinţele de la Judeţ.
Până vor învăţa să îndrăznească în primul rând ei în propria misie, să nu se mire că-i ia lumea, dacă nu de complici, atunci sigur de neserioşi, de neştiutori şi de neputincioşi. Adică, altădată, cam de nevotat, dacă tot nu se luptă, pe bune, cu răul mai mare.