În controversata problemă a podului din Ioşia, ecologiştii orădeni, rămaşi de mult în adormire ca masonii, parcă au fost treziţi de PDL. A fost de ajuns ca Mircea Matei să dea un semnal pentru ca verzii să se opună şi ei. Suspect, în perioada dezbaterii publice a ieşit în presă şi şefa de la Compania Naţională de Drumuri, promiţând că Podul Densuşianu va fi dublat pentru că sunt bani căcălău.

Eu nu-i bănuiesc de rea-voinţă pe ecologişti, ci de naivitate, fiindcă au căzut într-o capcană: Bolojan trebuie împiedicat cu orice preţ să facă ceva în Oradea, pentru ca electoratul să regrete administraţia PDL-istă de tristă amintire.

De altfel, la origini, mişcarea ecologistă a fost o invenţie pritocită în pivniţele Kremlinului. Brejnev îi finanţa pe verzii care porniseră lupta împotriva centralelor atomoelectrice, iar junii occidentali, purtând tricouri cu Che Guevara şi cărticica lui Mao în jeb, se legau de calea ferată. Prostia asta ne costă şi acum, pentru că am rămas în continuare dependenţi de gazul rusesc.

Despre legenda cu încălzirea globală ce să mai zic? De atâta caniculă nu ne vom mai ocupa cu creşterea găinilor, ci cu a pinguinilor. Când şi aceste poveşti se vor veşteji, precis se va inventa lupta pentru salvarea iguanei diurne sau a mămăruţei de şarpantă.

Revenind la podurile noastre, în logica ecologistă va trebui să mai dărâmăm cel puţin două poduri. Dacă Viena are doar patru poduri rutiere, de ce să-şi permită Oradea să aibă tot atâtea? Ehei, cum s-ar mai limpezi aerul în oraş dacă am distruge Podul Decebal şi Podul Dacia!

În locul acestui război artificial eu aştept altceva de la ecologişti: să fiu invitat la plantare de sălcii plângătoare, pentru a înnobila malul cam chel de lângă Podul Ferdinand.