Ciudată mai e lumea cazonă a poliţiştilor. Au fost suficiente câteva cazuri de hărţuire sexuală şi întreaga Poliţie Română a fost verificată la prohab de ditamai echipele de control trimise de la Bucureşti. Acţiunea a fost la fel de jenantă atât pentru "violatori", cât şi faţă de presupusele victime.
Eu cred că nu degeaba poliţiştilor li se mai zice şi organe. Organul înseamnă forţă, virilitate şi inspiră respect. Nu-i mai puţin adevărat că civilii nu pot specifica la ce fel de organe se referă fără teama de a fi acuzaţi de ultraj. Deci, atunci când e vorba de organe într-un fel e de aşteptat să apară acuzaţii de hărţuire sexuală. Căci e suficient ca un poliţist să se frece cu tocul pistolului de porthartul colegei şi deja lucrurile pot fi interpretate.
Faţă de civilie, unde o angajată îşi poate permite să-i tragă o palmă şefului prea îndrăzneţ, într-un mediu militarizat această reacţie pare de neimaginat, pentru că ordinele se execută, nu se discută. Un lucru însă e cert, în cazul junelor cu caschetă care au cunoscut o ascensiune fulminantă, fiind avansate la excepţional: singura care poate recunoaşte că a fost violată este Legea. Dar cum biata de ea umblă legată la ochi, nu se va şti niciodată cine a necinstit-o.
Spre meritul lor, poliţiştii bihoreni măcar au fost scutiţi de asemenea scandaluri jenante şi sper că acest lucru se datorează integrităţii lor. Şi nu pentru că sunt prea ocupaţi să se "violeze" între ei, neavând astfel timp de bietele lor colege.