- Poliția Bihor a creat o „armată” de detectivi cu patru labe care găsesc persoane, droguri, tutun de contrabandă şi pot fi folosiţi în misiuni de căutare-salvare
- Cum ajung câinii de la Criminalistică să prindă infractori și să salveze vieți „după nas”, cum sunt selectați conductorii, cât se antrenează, ce pot, ce nu pot face „asistenții” polițiștilor și cum ajung mirosurile să fie sigilate în borcane, ca probe? BIHOREANUL dezvăluie culisele unei structuri ce transformă urme invizibile în indicii judiciare concrete
Era seară când bunicii și-au dat seama că nepoțica de 2 ani dispăruse din grădină. Au căutat-o prin casă, prin curte, pe ulițe, apoi au sunat la 112. În scurt timp, peste 100 de polițiști, jandarmi și echipaje ale ISU Crișana au împânzit zona. Pe măsură ce lumina scădea, creșteau riscurile.
„Activăm câinele de urmă”, a fost decizia. Gom, unul dintre câinii de urmă ai Serviciului Criminalistic, a preluat sarcina căutării, pornind de la o urmă. Fetița mersese întortocheat, pe mai multe străduțe, schimbând des direcția. Trei ore mai târziu, la capătul satului, la marginea unui lan de grâu, patrupedul s-a oprit și a lătrat scurt: copila era acolo, în viață!
Câinii Poliției Bihor pot transforma mirosurile în probe și urmele în direcții de investigație, iar de anul trecut au și propria structură: Compartimentul Canin. BIHOREANUL vă arată cum reușesc căţeii „în uniformă” să deslușească pași invizibili, să descopere droguri și țigări ascunse și să ajungă la timp acolo unde o clipă poate face diferența între viață și moarte.
Din organigramă, în anchetă
Ani la rând, câinii Poliției au fost repartizați în mai multe subunități din județ, fără o coordonare unitară și, mai ales, fără conductori care să se ocupe de pregătirea și specializarea lor. „Aveam câini la Poliția Oradea, la Valea lui Mihai, Marghita, Aleșd, Săcuieni. Dar nu erau folosiți eficient”, spune Valentin Balint (foto), comisar la Compartimentul de Poliție Canină.
Situația nu era singulară, motiv pentru care în 2024, în urma unei reorganizări dispuse la nivel central, patrupedele au fost integrate în structurile de Criminalistică, pentru a sprijini activitățile poliției judiciare și de cercetare la fața locului. În prezent, toți câinii sunt încadraţi într-un singur compartiment, cel canin, în cadrul Serviciului Criminalistic, devenind un sprijin prețios în cercetarea la fața locului și în misiuni operative.
Paşi în doi
În limbajul polițienesc nu se spune „om” şi „câine”, ci „binom”. Omul și câinele formează o echipă, se antrenează zilnic împreună, învață să-și „citească” mișcările, explică Darius Crăciun (foto), și el comisar la Compartimentul Canin.
Niciun polițist nu poate deveni conductor fără avizul Centrului Chinologic din Sibiu, care pregătește câinii Poliției Române. Selecția nu înseamnă întrebări de genul „îți plac câinii?”. Candidații trec prin probe fizice și teste de interacțiune cu animalul: trebuie să știe să pună zgarda, să manevreze lesa, să controleze câinele în alergare, să gestioneze echipamentul. Sunt evaluaţi psihologic şi parcurg un curs ce durează între 4 luni și 4 luni și jumătate, în funcție de profil.
Între probele practice există și una aparent banală, dar esențială: candidatul trebuie să demonstreze că poate ridica și pune jos câinele, pentru a verifica atât forța fizică, cât și capacitatea de control. În intervențiile reale, manevrarea câinelui, care poate avea și peste 30 kg, trebuie să fie sigură și fermă.
La Centrul din Sibiu nu se decide doar cine devine conductor, ci și ce „carieră” va urma fiecare câine. Specialiștii analizează linia genetică, temperamentul, instinctul și capacitatea de concentrare, stabilind dacă animalul e potrivit pentru urmă, detectare droguri, tutun, căutare-salvare sau biodetecție.
ÎN „BINOM”. Cu 25 de ani de experiență în munca cu câini polițiști, veteranul Compartimentului Canin, agentul şef Vasile Tirla, face echipă în prezent cu Gun, un ciobănesc german specializat în detectarea produselor din tutun. Colega sa, agenta Larisa Gherle, lucrează cu Asad, un ciobănesc belgian expert în identificarea substanțelor interzise
Când munca e joacă
Munca abia începe după pregătirea de la Sibiu. Fiecare binom se antrenează minimum 4 ore zilnic. Se repetă comenzile de bază - „la picior”, „culcat”, „așteaptă” - și exercițiile caracteristice specializării: piste de urmă contaminate, droguri ascunse în spații improvizate, căutare în teren deschis.
Pentru câini, totul e construit ca un joc. Unii sunt motivați de recompensa în hrană, alții reacționează la o jucărie preferată, o minge sau un obiect textil. Când găsesc ce caută, o primesc.
Lunar, toți conductorii și câinii sunt convocați pentru verificări: un veterinar controlează starea de sănătate a patrupedelor, iar coordonatorii evaluează nivelul de pregătire. Periodic, echipele sunt reatestate - anual pentru detectare droguri, la 2 ani pentru urmă.
Performanța depinde de legătura dintre om și câine. De aceea, regulamentul permite ca unii câini să fie ținuți la domiciliul conductorului, pentru a consolida atașamentul și încrederea. Relația nu este una de „stăpân și animal”, ci de parteneri care acționează coordonat.
Sistemul este conceput, însă, așa încât activitatea să nu „stea” într-o singură persoană. „Dacă un conductor se mută din compartiment, câinele poate fi repartizat unui alt polițist specializat în domeniul respectiv”, spune comisarul Balint. După acomodare, noul binom trece prin reatestare. Pe scurt, câinele nu rămâne fără job, dar nici nu lucrează cu oricine.
Specializaţi
Larisa Gherle (foto) face zilnic naveta din Țețchea împreună cu Asad, un ciobănesc belgian specializat în detectarea stupefiantelor. Dimineața pleacă la muncă, seara se întorc acasă. „Am fost înconjurată de animale de mică, așa am crescut. Acasă am 6 câini, iar Asad se înțelege cu toți fără probleme”, spune tânăra.
În teren, Asad nu mai e „câinele de acasă”, ci detectorul perfect. A fost la festivaluri, în școli, la percheziții domiciliare. Se mișcă printre oameni calm, cu nasul coborât, iar când identifică mirosul țintă, se așază și fixează locul. Un semnal discret, suficient pentru ca Larisa să știe că substanțele interzise sunt acolo.
Deși au finalizat cursul abia în vara anului trecut, Larisa și Asad au reușit deja două identificări de stupefiante, o specialitate a Compartimentului. Acesta are 14 câini, dintre care 4 atestați operativ – 2 câini de urmă (specializați în detectarea mirosului uman), unul pentru detectarea drogurilor și unul pentru identificarea produselor din tutun, iar ceilalți 10 se află în diferite etape de pregătire.
În premieră, Poliția Bihor va avea și câini de căutare-salvare, precum și de biodetecție, capabili să identifice urme biologice (sânge, urină etc.) sau cadavre îngropate ori aruncate în apă, specializări care până acum nu au existat în județ.
Anul trecut, câinii Compartimentului au fost implicați în peste 100 de acțiuni operative, de la detectarea drogurilor și a tutunului de contrabandă până la căutare de persoane dispărute ori cadavre. Activitatea cea mai intensă a fost pe linie antidrog: 45 de intervenții.
PE SPECIALITĂȚI. Agentul Daniel Burian se bazează pe Ora, cea mai tânără cățelușă din Compartiment, o „lupoaică” aflată în formare pentru biodetecție, identificarea urmelor biologice și a cadavrelor îngropate ori aruncate în apă, iar agentul principal Ștefan Iova face echipă cu Rocco, un Malinois pregătit pentru căutare și urmărire
Urma care nu se vede
În anchetele cu câinii de urmă, regula de aur e clară: nimeni nu intră undeva înaintea câinelui, pentru că acesta e antrenat să preia ultima urmă de miros lăsată într-un loc. Umiditatea și temperaturile scăzute ajută la conservarea mirosului, în timp ce vântul puternic, ploaia torențială și căldura excesivă îl degradează. Iarba, pădurea sau solul umed păstrează particulele mult mai bine decât asfaltul sau betonul. De aceea, în zonele rurale și forestiere câinele poate reconstrui trasee lungi, chiar și după multe ore de la comiterea unei infracțiuni.
Așa s-a întâmplat și într-un caz de omor din zona Marghita, un câine de urmă menținând pista pe aproximativ 10 km și ajutând la găsirea suspectului, dar și în cazul unui bătrân dispărut în zona Aleşd, găsit după câteva ore într-o pădure.
Tot prin miros au fost descoperiți și autorii unor furturi din Sârbi. Inițial, polițiștii investigau cazuri diferite - sustrageri de motorină din gospodării și dispariția unui porc. Urma indicată de câine a arătat, însă, că autorii au fost aceiași, iar la percheziţii s-au găsit şi canistrele cu motorină, şi porcul tranşat, în aceeaşi maşină.
Poliţiştii își amintesc și de un caz în care nu au fost chemaţi câinii, dar ar fi fost utili: contrabandă cu ţigări ascunse într-un perete fals. Polițiștii au căutat de trei ori în cameră până au descoperit ascunzătoarea, dar „un câine specializat ar fi indicat zona imediat”, zice comisarul Balint.
Mirosuri... la borcan
În Bihor, mirosul nu rămâne doar un „instrument” de teren, ci poate fi folosit și ulterior în anchete, criminaliștii „arhivând” probele olfactive prelevate de la locul faptei și conservate.
Procedura e strictă. Criminaliștii caută o suprafață cu care făptașul a avut contact - un pervaz, o pernă, un mâner - peste care pun un tifon steril, acoperit cu o cutie de carton. În 5 minute particulele de miros se transferă în fibrele materialului. Tifonul e introdus într-un borcan steril și sigilat ermetic, iar proba ajunge în camera de corpuri delicte.
„Utilitatea apare mai târziu. Dacă anchetatorii identifică un suspect, câinele poate compara mirosul păstrat în borcan cu cel al persoanei respective. Nu e o probă singulară care să «condamne», dar este un indiciu care poate lega un om de un loc și de o faptă”, explică ofițerul Balint.
Într-un județ în care, până nu demult, câinii existau mai mult în organigrame, astăzi sunt un inedit, dar puternic instrument de investigație. Chiar şi când dau din codiţă...
CÂINII POLIŢIŞTI
Mit versus adevăr
Mit: Sunt „fiare” antrenate să muște. Adevăr: Pentru câini, munca e un joc controlat, bazat pe recompensă, intervenția fizică fiind rară și strict reglementată.
Mit: Au un „nas magic” care găsește orice. Adevăr: Mirosul lor este excepțional, dar nu infailibil. Rezultatul depinde de timp, condițiile meteo și de conservarea sau contaminarea zonei.
Mit: Un câine bun le poate face pe toate. Adevăr: Câinii polițiști au specializări clare - urmă, detectare, intervenție. Nu sunt „buni la toate”, ci foarte buni la ce sunt antrenați să facă.
Mit: Dacă latră sau se agită, înseamnă că au găsit ceva. Adevăr: Fiecare specializare are un mod clar de semnalizare, antrenat și recunoscut de conductor. Nu orice reacție înseamnă descoperire.
Mit: Pot fi păcăliți cu parfum, cafea sau alte mirosuri puternice. Adevăr: Mirosurile intense pot complica situația, dar nu anulează substanțele țintă. Câinii detectează particule, nu „mirosuri tari”.
Mit: După retragere sunt „dați la o parte”. Adevăr: La pensionare, de regulă, la 6 ani, rămân alături de conductor sau sunt adoptați în condiții clar reglementate.