Polo-ul orădean trece printr-un moment fast. Avem două echipe în play-off, pe lângă consacraţii de la CSM Digi intrând între primele patru echipe româneşti şi junii de la CS Crişul. Din păcate, însă, ne bucurăm că suntem fruntaşi în satul nostru, adică în ţară, pentru că la nivel european stăm mai prost de când a fost debarcat antrenorul Cornel Gordan.

Când am auzit că jucători dolofani şi uşor expiraţi au cerut plecarea lui Gordan mi-am dat seama că praful se va alege. E ca şi cum ţi-ai tăia mâna şi ţi-ai îndesa-o pe gât. O fi Gordan un tip imposibil, dar tocmai de aceea a reuşit lucruri imposibile pentru o urbe mică precum Oradea. La antrenamentele lui, cei mai buni juniori de la Crişul se pregăteau împreună cu idolii lor, iar şulfele bătrâne au simţit pericolul. Au ameninţat că pleacă, deşi cu ei sau fără ei titlul tot ar fi ajuns la Oradea.

I s-a reproşat lui Gordan că este extrem de exigent şi cere multă muncă din partea jucătorilor. Păi, pentru 2-3.000 de euro pe lună, cred că e nevoie să stai mai mult în bazin decât cu picioarele în frapieră. Şi în loc să-i folosim pe juniorii talentaţi de la Crişul la echipa mare pentru nişte bani de nimic, preferăm să aruncăm sume importante pentru poloişti de pe aiurea care, atunci când se bagă în bazin, cresc nivelul apei.

În condiţiile în care Dinamo şi Steaua îşi construiesc piscine, e o chestiune de doi-trei ani ca CSM să piardă supremaţia la nivel naţional. Şi odată cu aceasta şi pe tinerii de la Crişul, pe care nu-i mai bagă nimeni în seamă.