Imaginați-vă că mergeți pe stradă cu familia și vă oprește cineva pentru a vă da 9.000 de euro. Apoi, sub privirile mirate ale consoartei și copiilor, aceștia primesc la rândul lor aceeași sumă, fără să li se pună condiții.
Aceste lucruri s-au petrecut aievea, la Oradea. Conform responsabililor de fonduri europene din Primărie, din 2008 și până în prezent, orașul a atras fonduri de 1,68 miliarde de euro. Raportat la populația urbei, rezultă cam 9.000 de euro pe cap de locuitor.
Acești bani vin de la neamțul care nu va vizita niciodată Oradea, de la olandezul care nici nu știe bine unde e România pe hartă, de la francezul pentru care nu există județul Bihor, ci doar o zonă difuză undeva în Balcani.
Numai răuvoitorii pot spune că intrarea în Uniunea Europeană ne-a adus ponoase, că stăm în genunchi, că adio demnitate și independență. Sigur că sunt și oameni îndreptățiți să se plângă că localitățile lor n-au văzut o lețcaie din sumele puse la dispoziție de Uniune. Dar asta e vina lor, că și-au ales primari care s-au ferit de banii europeni din cauza birocrației și pentru că sunt greu de furat.
La un nivel de investiții de 30 de milioane de euro, cât s-ar putea încumeta anual din fondurile proprii, Oradea a primit banii pe care din taxe și impozite i-ar aduna într-o jumătate de secol. Orașul e mai bogat cu un miliard și jumătate de euro, iar asta se vede în clădirile renovate, în școlile reabilitate, în grădinițe, săli de sport și parcuri, în sistemul de termoficare modernizat, în parcuri industriale, drumuri, poduri și pasaje.
Marea problemă care se pune acum este cum întreținem acest patrimoniu uriaș. Vom avea nevoie de o grămadă de bani pentru mentenanța acestor bunuri. Mai știi, poate avem noroc și vin bani tot de la UE: dacă ne-a dat calul, să facă bine să vină și cu potcoavele!