Cu o lună în urmă, când BIHOREANUL relata cum au descins la Oradea membrii sectei Martorii lui Băsescu ca să clădească filiala judeţeană a Mişcării Populare, m-am ales şi cu stigmatul de comunist pentru vina de a fi dezvăluit că prea-cinstiţii consilieri prezidenţiali făcuseră deplasarea cu limuzinele statului, plătite din banii noştri, ai tuturor, şi conduse de SPP-işti. Asta deşi, se ştie, alde Sebastian Lăzăroiu (cel despre care o anumită parte a presei se jură că singurul său merit e acela de a-i duce stăpânului său sticlele înainte de a se încălzi), Cristian Diaconescu (fost ştab PSD şi apoi UNPR, da' anticomunist, mă înţeledzi, neicusorule, de la '89 încoace) şi Daniel Funeriu (genialul descoperitor al clasei Zero) pretind tustrei, din toţi bojocii, că singurul lor scop în viaţă, pentru care i-au şi născut mamele lor, e să consacre legalitatea şi moralitatea în politică!
Încă de atunci, trioul completat de Marian Preda, un bătrân bugetar pur-sânge de la Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti, promitea, după întâlnirea cu PDL-iştii bihoreni gata de trădare, că şefii locali ai Mişcării vor fi numiţi de la Bucureşti în cel mult o săptămână.
A trecut, iată, o lună, până ca democraţia cu curu-n sus (cea care nu alege, ci numeşte de la Centru conducătorii unui partid ce-i drept fără egal în lume, inventat de un preşedinte prin fiica mai mare pentru a o păstra pe cealaltă, mezina, la Bruxelles şi pe sine la fel de scormonitor în mlaştina politicii dâmboviţene) să decidă, în sfârşit, cine conduce Mişcarea în Bihor.
La Partid a fost paraşutat fostul şef al PDL Oradea, Mircea Matei, migrat anul trecut la PPDD şi candidat cu un rezultat ruşinos la un fotoliu de deputat, iar la Fundaţie Sorin Borza, un bugetar de două ori obez, ca să folosesc una din sintagmele lansate chiar de Băsescu: primo ca "sorbonel", iar secundo ca lefegiu al municipalităţii pe vremea lui Petru Filip, căruia îi conducea Biroul de presă şi oficiosul Ziarul Primăriei. Unde mai pui că ipochimenul a condus, din umbră (că pe faţă îi era ruşine), ultimele două campanii ale PDL pentru alegerile locale, atât cea mai jegoasă din 2008, cât şi cea mai păguboasă din 2012.
Impunerea celor doi de sus în jos pentru clădirea unui partid care se pretinde curat ca lacrima şi plin de specialişti (era să uit, în comitetul de coordonare au mai fost plantaţi şi alţi ciudaţi, precum jurnalistul Daniel Meze şi economistul Dorin Coita, fost ţărănist, fost URR-ist) cred că nu mai poate mira niciun orădean care îi ştie. Mă mir, în schimb, că băieţii n-au găsit nişte figuri mai acătării măcar din rezonul că acest cuplu va trebui, totuşi, să obţină voturi. Or, pe lângă prostul renume, noii lideri au fix atâta carismă cât peştele din sticlă pe care odinioară aprozăresele îl ţineau bibilou pe mileul de pe televizor. Aferim!