Am scris mult despre mirosurile de la Palota. Ideea este că acolo avizul de mediu a fost dat de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Cluj, după principiul politicienilor noştri de a descentraliza administraţia pe hârtie, dar de a centraliza şpăgile efectiv.
Apoi am arătat cum o altă fermă a primit aviz de mediu deşi nu se încadra în distanţele minime faţă de locuinţe, şi asta pentru că firma care a făcut studiul de impact a considerat că merge şi-aşa. Evident că dacă specialiştii făcuţi din pix primesc bani buni pentru studii, nu-i doare mâna să tragă concluzii tot din pix. De altfel, aici e problema: că instituţiile de mediu sunt populate de politruci, or ăştia atât rahat au mâncat la viaţa lor încât nu le mai pute, practic, nimic!
Dar să lăsăm porcăria de la Palota şi să trecem la găinăria de la Sîntandrei. Acum se preconizează construirea unor ferme de pui care, în mod cert, numai a lavandă nu vor mirosi. Investiţii de genul acesta există peste tot în lume, dar nicăieri nu pute pentru că există metode pentru a stopa mirosurile. Numai că acestea costă. Şi costă infinit mai mult decât să plăteşti un studiu care să demonstreze că totul este în regulă.
În materie de poluare, problemele locuitorilor din Zona Metropolitană sunt, însă, mult mai mari. Şi nu e vorba de lipsa boscheţilor plini de rahat, după care plâng detractorii Pieţei Unirii. Ci de adevăratele bombe ecologice reprezentate de şlamul de la CET şi soda roşie de la Alumina. Acolo avem de a face cu nişte ucigaşi perverşi, care ne omoară pe tăcute, fără să emane niciun miros.