Angajaţii de la Protecţia Mediului Cluj au venit la ferma de porci din Ioşia să verifice dacă colegii lor cazaţi în cocine ne asfixiază oraşul cu duhori. Concluzia lor e că animalele emană miresme de trandafiri şi este de mirare că încă nu au decis mutarea fermei pe stadionul Voinţa, de exemplu, să se bucure de parfum şi locuitorii din Centru.
Rezultatele controlului erau previzibile din moment ce un godac de la APM Cluj, ajuns acum mare suină la Ministerul Mediului, a emis avizul favorabil de funcţionare a porcăriei. Ar fi fost şi culmea să fie altfel, mai bine ne pică nouă părul din nas de la putoare decât să dea marele mahăr parandărătul îndărăt.
Din toată această poveste urât duhnitoare trag concluzia că pentru a deschide o plăcintărie ai nevoie de aprobare de la Oradea, dar când e vorba de o mega-porcărie musai trebuie să obţii ţidulă din oraşul lui Boc.
Aşa că, dacă vrem să mai supravieţuim cumva fără clemă de rufe pe nări, ar trebui ca primarul Ilie Bolojan să ceară Consiliului Local mutarea oraşului cu zeci de kilometri mai la deal, să poată porcii domnului Pazurik să împută după pofta inimii vechea vatră a municipiului.
Sigur că în tot răul e şi un bine. Cum noi suntem poarta de intrare dinspre Vest, străinii care ne vizitează îşi vor da seama din start că suntem în rahat nu doar la figurat, ci şi la propriu.
În plus, acum tot bihoreanul poate vedea enormele avantaje ale regionalizării ţării. În fond, ce le pasă slujbaşilor din Cluj că noi suntem chinuiţi de asemenea probleme? Noi rămânem cu mirosul porcilor, ei cu banii. Care, se ştie, n-au miros.