În decembrie 2019, când împreună cu prietenul ei şi-a găsit de lucru într-o staţiune montană din nordul Italiei, Dora era în culmea fericirii. După trei luni, însă, totul s-a schimbat: coronavirusul a "închis" hotelurile, iar în martie cei doi tineri au fost nevoiţi să pornească spre casă.

Abia atunci a început aventura. Ajunsă în ţară, tânăra a fost diagnosticată cu coronavirus, a stat 8 zile în carantină, până i-a sosit rezultatul primului test, şi apoi încă 29 de zile în spital. "Informaţiile alarmiste cu care suntem bombardaţi la televizor amplifică frica", spune ea...

Fuga din "zona roşie"

"Restaurantul trebuia să rămână deschis până de Paşti. Noi nu aveam probleme, aveam câte 150-200 de clienţi pe zi, pentru că la noi veneau mai mult angajaţii din hoteluri. Dar dacă ieşeai pe stradă, îţi dădeai seama că nu e bine. Turiştii se împuţinau, oamenii ieşeau cu teamă", a povestit Fekete Dora într-un interviu acordat ziaristului orădean Villanyi Zoltan şi postat de acesta pe YouTube.

Împreună cu prietenul ei, Dora a pornit spre România pe 12 martie. La graniţa cu Slovenia au văzut pentru prima dată oameni în combinezoane albe. Li s-a luat temperatura şi li s-a îngăduit să-şi continue drumul, dar în Ungaria nu au fost lăsaţi să intre decât după intervenţia Consulatului României. Ungurii închiseseră deja graniţele pentru cetăţenii străini...

După câteva ore erau în Borş, de unde au fost escortaţi la hotelul Iris. Motivul l-au aflat după alte câteva ore, când au fost supuşi testării. "Ne-au spus că suntem în carantină şi, dacă totul decurge ok, după 14 zile putem merge acasă".

Mutarea în spital

Dora spune că hotelul a fost curat, camerele frumoase, cu mobilier nou, iar mâncarea bună. Tinerii au fost obligaţi să stea închişi în cameră, putând deschide uşa doar când preluau mâncarea care le era lăsată pe coridor.

Prietenul Dorei a primit rezultatul după cinci zile şi a fost negativ. Al ei, însă, s-a lăsat aşteptat. "După trei zile a bătut cineva la uşă, mi-a strigat numele şi mi-a spus să cobor în cinci minute. Nu mi s-a zis pentru ce. Am luat doar telefonul şi încărcătorul".

În curte o aştepta o ambulanţă, care a dus-o la secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Municipal din Oradea, unde i s-au făcut analize de sânge. A întrebat ce se întâmplă, iar doctoriţa a părut chiar revoltată de întrebare. "M-a întrebat dacă chiar nu ştiu că am rezultat pozitiv. Eram în picioare şi m-am blocat. Am întrebat-o ce urmează. Mi-a zis că voi rămâne în spital şi voi lua tratament până când rezultatul va fi negativ".

Simptome? "Zero"

Abia de la două colege de salon a aflat ce o aşteaptă. "Am aflat că 14 zile primesc medicamente, apoi sunt din nou testată, iar dacă rezultatul e negativ, după 24 de ore îl repetă. Iar dacă sunt două teste negative, atunci sunt externată. Am zis că e OK, că eu am stat deja 8 zile, deci nu voi sta mult...".

Dar socotelile erau greşite. După trei zile, toţi pacienţii au fost mutaţi la Spitalul Municipal, devenit spital Covid, unde totul era nou. "Aveam televizor, mâncare, primeam medicamente pentru câte două zile. De trei ori pe zi venea cineva să ne măsoare temperatura, saturaţia de oxigen şi tensiunea. Toţi erau costumaţi. La început era ciudat, nici nu mai ştiam care-i medic, asistent, infirmieră. Apoi am ajuns să-i recunosc după voci".

Dora a stat în spital 29 de zile, fără ca în această perioadă să fi avut măcar vreun simptom. "Zero. Am înţeles că, dacă am tensiune mare şi nivelul oxigenului mic, există posibilitatea să am plămânii afectaţi. Din ce am văzut la colegele de salon, pare ca o răceală sau cel mult ca o pneumonie. Dar la mine totul era perfect. N-am avut febră, n-am tuşit, nu m-a durut gâtul".

Una dintre pacientele din salon a avut, la început, o mică tuse cu expectoraţii, o zi-două, şi diaree două-trei zile, dar medicul a spus că e de la medicamente. "Primeam un «cocktail» de medicamente din cele care se dau persoanelor cu HIV şi cu malarie, pentru întărirea imunităţii".

Teste după teste

Timpul trecea greu, şi nu doar fiindcă era închisă într-o încăpere în care până şi femeia de serviciu intra cu echipament de protecţie, ci mai ales a ştirilor de la TV. "Da, mulţi s-au îmbolnăvit, mulţi au murit. Dar ştirile alarmiste de la televizor doar amplifică frica. Când o infirmieră mi-a adus un pachet de la mama şi, din greşeală, i-am agăţat mănuşa cu unghia, a început să ţipe, îngrozită, că se infectează!".

Cadrele medicale erau foarte reţinute în a-i da informaţii. "Când stai închisă într-o cameră şi vezi ce se întâmplă în ţară e un sentiment pe care nici nu pot să-l descriu, un amestec de groază şi de revoltă. Iar cei pe care contezi să te facă bine, care te îngrijesc, ei nu ne spuneau nimic".

În plus, Dora a fost neliniştită că în cele 37 zile cât a stat în carantină şi în spital i s-au făcut în total 15 teste, dintre care 12 au fost neconcludente. "După patru neconcludente, unul a ieşit pozitiv, ceea ce m-a şocat, că eram deja de mult în spital. După trei zile a ieşit altul, negativ. Am fost bucuroasă că m-am făcut bine, că mai fac încă unul şi merg acasă. N-a fost să fie. Au urmat încă opt teste neconcludente".

Din nou acasă, dar în izolare

Singura dată când şi-a pierdut cumpătul, spune Dora, a fost cu trei zile înainte de externare. În dimineaţa respectivă s-a aflat despre controversatul proiect de ordin al ministrului Sănătăţii care prevedea ca persoanele asimptomatice să poată fi lăsate în carantină la domiciliu.

"Am fost pusă să semnez o hârtie că voi sta izolată 14 zile şi se pregăteau să-mi facă externarea. După câteva ore, în care nu am fost sunată, mi s-a spus că ordinul de dimineaţă nu mai era valabil după-amiaza. Faptul că nu mai ieşeam m-a făcut că clachez. M-am prăbuşit de-a dreptul...".

Din fericire, "coşmarul" i s-a încheiat după trei zile. Într-o dimineaţă i-au fost prelevate probe, iar seara a fost informată că rezultatul era negativ şi putea merge acasă, cu obligaţia de a rămâne încă 14 zile în izolare.

"Nu se poate descrie sentimentul pe care l-am avut când am ieşit din salon, după 37 de zile în care n-am putut să păşesc nici pe un coridor", zice Dora. În jur, toată lumea era în costume de protecţie, iar din spate o urmau două persoane care pulverizau dezinfectant în urma paşilor ei.

Mâine va fi mai bine...

La ieşirea din lift, tânăra a avut parte de o surpriză. O aştepta un grup de cadre medicale, tot în echipamente de protecţie, care au înconjurat-o, zâmbind, cu lumânări aprinse, în semn de bucurie că s-a vindecat, şi au însoţit-o până la ieşire, unde a fost urcată într-o ambulanţă care a dus-o acasă.

Deşi odată ajunsă acasă ar fi trebuit să se simtă eliberată, tânăra spune că s-a simţit stingheră când s-a văzut în propria locuinţă. "Eram agitată, era ciudat să nu mai fiu închisă...". Cum era noapte, într-un final a pornit televizorul şi s-a pus în pat, adormind cu gândul că mâine va fi bine...

BILANŢ CORONA
Asimptomaticii, trataţi în hoteluri

Până sâmbătă, 25 aprilie, numărul persoanelor declarate vindecate de coronavirus şi externate din Spitalul Municipal Oradea a crescut la 31, în timp ce numărul persoanelor confirmate cu Covid-19 ajunsese, de la începutul crizei, la 380.

Doar 162 pacienţi au fost internaţi, ceilalţi, asimptomatici sau cu semne minore de boală, fiind îngrijiţi într-un centru anume amenajat în apropiere de Oradea, pentru a nu bloca spitalul, menit să trateze doar cazurile mai serioase.

Numărul deceselor înregistrate în Bihor la persoane confirmate cu Covid-19 este, oficial, de 8, unul fiind raportat însă greşit, şi anume cel al unei sătmărence care n-a fost internată nicio clipă la Oradea, aici doar fiindu-i analizată proba biologică şi confirmată cu coronavirus.

Vezi mai jos interviul cu Dora, în limba maghiară!