Mitraliorul a păşit pe vârfuri. "Ştiam că terenul e minat. Am zis că scap", povesteşte bărbatul. N-a scăpat. A auzit o bubuitură, a simţit bucăţi de pământ izbindu-l în faţă, s-a văzut azvârlit în aer de suflul exploziei. Nu mai ştie exact ordinea.
Când s-a dezmeticit, căzut la pământ, ştia că a călcat pe o mină. "Primul gând este să scapi de durere. Al doilea, că trebuie să te linişteşti. Ştiam că voi primi cea mai bună îngrijire medicală. Astăzi, pierderea unui picior nu înseamnă nimic", spune luptătorul.
Rămas fără piciorul stâng în iunie 2023, în timpul unui atac împotriva unor tranşee ocupate de ruşi, Chris face parte din primii patru luptători dintr-un grup mai mare, de 20 de militari, din trupele speciale ucrainene care au primit proteze performante prin grija Centrului de protejare şi ortezare Theranova din Oradea.
Clasificat!
Identitatea primilor patru luptători ucraineni care au primit îngrijire, luna trecută, în cadrul Centrului Theranova este secretă. Misiunile la care au participat aceşti combatanţi din trupele speciale sunt clasificate. Până şi perioada în care vor sosi la centru 
următorii 16 militari pentru a le fi montate în locul membrelor amputate proteze din carbon, de ultimă generaţie, este ţinută sub tăcere.
"Oamenii aceştia ar putea fi identificaţi de către FSB (n.r. - fostul KGB, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) şi puşi în pericol, oriunde în lume. În luna aprilie, un rus a omorât cu cuţitul doi ucraineni care aveau câte un braţ amputat şi se aflau la tratament în Germania pentru a primi proteze", explică Jaco du Plessis, preşedintele Fundaţiei Theranova (foto).
În funcţie de complexitate, valoarea fiecărei proteze donate de Theranova cu ajutorul unor sponsori locali şi internaţionali variază între 4.000 şi 7.000 euro. "Cei 20 de beneficiari au fost selectaţi de autorităţile ucrainene. Sunt luptători din trupele speciale care şi-au pierdut un membru în luptă, dar, odată reabilitaţi, vor să se întoarcă pe front", povesteşte Jaco.
LUPTĂTORII. Cei patru militari ucraineni care au primit proteze la centrul Theranova urmează să revină în unitățile lor de luptă. „Sunt bărbați cu o condiție fizică bună și bine motivați. Nici nu se gândesc să se retragă. Experiența îi face foarte valoroși pe front”, spune fondatorul centrului, Jaco du Plessis
Pe teren minat
Înfiinţată în 1999, Fundaţia Theranova montează anual peste 200 de proteze persoanelor ale căror membre au fost amputate din diferite motive. Iar războiul din Ucraina, izbucnit în urma invaziei ruseşti din februarie 2022, a făcut ca numărul victimelor să explodeze.
"Conform statisticilor, numărul celor care şi-au pierdut un membru călcând pe mine a trecut de 70.000 de persoane. Asta înseamnă mai mult decât în Primul Război Mondial", spune Jaco.
Războiul modern a schimbat rolul minelor antipersonal. "În al Doilea Război Mondial minele erau făcute să omoare, acum schilodesc. De ce? Un militar rămas fără picior trebuie trimis în spatele frontului şi îngrijit de mai mulţi oameni, tratamentele sunt scumpe, iar vederea lui afectează moralul populaţiei. Produci mai mult rău decât dacă ar fi murit", explică Jaco.
Singurul dezavantaj este că, odată însănătoşit, soldatul poate din nou să lupte: "Cu o proteză bună îţi poţi relua activitatea aproape la fel ca înainte, inclusiv ca combatant".
"Oamenii nu merită asta"
Militar de profesie, Christopher, căruia camarazii îi spun Chris, a rămas fără laba piciorului stâng după ce a călcat pe o mină anul trecut în iunie. Medicii i-au secţionat piciorul sub genunchi, pentru ca ulterior să se facă mai uşor montarea protezei. Cetăţean britanic, bărbatul de 29 ani a devenit, imediat după majorat, mitralior în armata regală, după care ani de zile a servit în Legiunea Străină Franceză.
Instrucţia cazonă şi-au pus amprenta. Vorbeşte trei limbi străine şi povesteşte scurt, spartan, fără a se feri de expresii colorate ca "fucking war" ori "dog shit". "Am mers în Ucraina dintr-un motiv egoist (pentru banii primiţi - n.r.), dar am rămas din unul altruist. Am ajuns să iubesc Ucraina şi Europa de Est. Oamenii sunt foarte primitori, nu merită ce li se întâmplă", povesteşte bărbatul BIHOREANULUI.
În trupele speciale ucrainene e tot mitralior, pe o armă puternică, de calibru 50 mm. Misiunile, multe în spatele liniilor inamice, de la cercetare şi diversiune până la atacarea unor obiective sau convoaie, sunt riscante. În luptele pentru oraşul Herson, întâi a fost rănit de schije la o mână. "Priceperea medicilor ucraineni a uimit până şi chirurgii de acasă. Când mi-am revenit, m-am întors". La fel are de gând să facă şi după recuperarea în urma pierderii piciorului.
"Ar fi păcat să lucrezi la McDonaldʼs..."
În ciuda rănilor, Chis nici nu se gândeşte să se retragă. "Mama, care e profesoară, nu mă înţelegea nicicum. I-am zis: «Tu te-ai chinuit ani de zile la Universitate, ai învăţat, ai dat examene, ar fi păcat să ajungi să lucrezi la McDonaldʼs. La fel este şi cu mine»", povesteşte luptătorul.
Banii nu sunt o motivaţie, pentru că un soldat din armata regulată ucraineană are o soldă lunară de aproape 700 euro, echivalentul a 3.500 lei. Luptătorii voluntari din trupele speciale, cum este Chris, încasează cam 900 euro şi, suplimentar, o primă de circa 2.300 euro lunar, dar aceasta se calculează proporţional cu perioada petrecută în misiuni, care sunt de ordinul zilelor.
Nimeni nu îşi doreşte să stea, însă, cu zilele sub focul inamic. De altfel, cum este de aşteptat, tot mai puţini tineri vor să meargă pe front. "Majoritatea luptătorilor sunt bărbaţi cărunţi, motivaţi şi bine echipaţi. Tinerii care au ajuns în prima linie ca voluntari erau slab pregătiţi şi au căzut în luptă", spune bărbatul.
Viaţa soldatului e grea şi riscantă. "Am un prieten în Zaporojie care se aşteaptă să fie mobilizat. I-am spus să nu aştepte, să se înroleze voluntar. Am avut coleg «mobilizat» care a stat 8 luni în tranşee, în linia întâi. Ca voluntar ai alt statut, eşti mai bine echipat, te antrenezi pentru misiune, mergi în luptă câteva zile, după care te întorci la bază pentru odihnă", explică Chris. Nu că ar fi mai uşor, dar perioada petrecută sub foc e mai scurtă...
Precum în cer, aşa şi pe pământ...
Pe front, sentimentul predominant e teama. "În Ucraina, fiind câmpie, nu ai unde te ascunde. Trebuie să fii permanent atent", explică luptătorul. Relieful plat a mutat războiul în tranşee. Militarii se ascund cum pot de trăgătorii inamici şi, mai ales, de drone. Maşinăriile, folosite de obicei la cercetarea teritoriului inamic, pot fi echipate cu încărcături explozive, capabile să arunce în aer o persoană sau mai multe.
"Niciodată nu mi-a fost aşa de teamă ca atunci când am văzut deasupra mea o dronă, în câmp liber. Nu ştiam de ce fel este şi cine o operează. Am fugit cât am putut de tare. Noroc că era vară şi m-am ascuns sub nişte copaci. Am auzit-o mult timp, căutându-mă", povesteşte Chris pe un ton cât se poate de serios.
Apoi, sunt minele antipersonal. "E la noroc. Minele moderne sunt mici şi uşor de îngropat. N-ai cum să le vezi. Eu m-am uitat şi n-am văzut nimic", spune luptătorul.
Bine antrenat, motivat şi cu moralul ridicat în ciuda rănilor suferite, Chris este optimist. "Eu am fost rănit deja de două ori. Majoritatea colegilor mei au fost răniţi de 2 - 3 ori. Şansele să pleci din război fără să păţeşti ceva sunt minime, dar asta nu înseamnă că vei şi muri".
De altfel, în Ucraina războiul a intrat în rutina zilnică. "În zona în care am fost sună zilnic alarmele aeriene, dar nimeni nu mai fuge la adăpost. Undeva cade o bombă, cineva moare pe stradă, dar a devenit ceva obişnuit", povesteşte militarul. Moartea a ajuns să facă parte din viaţă...
Război fără pauză
La fel ca toată lumea, ucrainenii se întreabă cum şi, mai ales, când se va sfârşi războiul. "Există o oboseală de război. Oamenii s-au săturat, vor pace", spune Chris.
Ucrainenii şi-ar dori însă o pace care să le aducă înapoi teritoriile pierdute şi, mai presus de orice, care să le asigure o linişte de durată. Pentru asta ar trebui să obţină victorii pe front, lucru destul de dificil. "Cheia războiului e supremaţia aeriană. Ruşii au avioane vechi, dar ucrainenii nu au deloc. Nu aş spune că pierdem, dar încă nu suntem aproape de a câştiga", consideră luptătorul.
Refuză să comenteze ce s-ar putea întâmpla dacă Ucraina ar fi înfrântă. "Ruşii au spus foarte clar că Occidentul este inamicul. De ce s-ar opri în Ucraina?", întreabă retoric bărbatul. Până la pace, Chris se pregăteşte să se întoarcă în unitatea în care s-a înrolat, căci războiul a început să facă parte din felul său de a fi. Cam cum păţesc toţi ucrainenii...
"Ruşii nu au respect pentru viaţa oamenilor. Dacă întâmpină o problemă pe front, o atacă cu oameni până aceasta dispare"
Chris
TE PUNE PE PICIOARE
"Poţi face 95% din ce făceai înainte"
Centrul de protezare şi ortezare Theranova din Oradea a fost înfiinţat în 1999 de sud-africanul Jaco du Plessis, devenit ulterior cetăţean român. De-a lungul anilor, a sprijinit sute de pacienţi cu amputaţii să meargă din nou.
"La noi, în România, o persoană care a suferit o amputaţie este considerată invalidă şi pensionată. În schimb, în străinătate, este sprijinită să redevină activă", spune directorul centrului, Adrian Pleş (foto). Noile proteze le permit chiar şi militarilor să revină pe front. "Cu o proteză bună şi bine pusă, poţi face 95% din ceea ce făceai înainte", susţine Pleş.
Cu sprijinul comunităţii Bisericii Baptiste Speranţa şi al unor firme orădene, Centrul Theranova a ajutat cu casă şi masă refugiaţi din Ucraina aflaţi în trecere spre ţări occidentale, a furnizat circa 450 de uniforme şi saci de dormit pentru armata ucraineană şi a trimis în ţara vecină circa 800 de lămpi care se încarcă cu panouri solare, permiţând inclusiv alimentarea telefoanelor mobile.
Primii militari ucraineni au ajuns la Oradea pentru a primi proteze moderne, de tip sport, donate de sponsori ai Centrului Theranova, în a doua jumătate a lunii martie, cu concursul Ambasadei Ucrainei. Patru luptători din trupele speciale au rămas în România timp de o săptămână, după care s-au întors în ţară pentru recuperare în vederea întoarcerii pe front. Alte grupuri de militari, dintr-un total de 20 de răniţi, urmează să ajungă la Oradea în perioada următoare.