Minunată vestea că vom avea o supercentură de 150 milioane de euro şi, odată cu ea, speranţa unui trafic rutier civilizat! Cum orice poveste de succes îşi găseşte numeroşi părinţi, e cazul să ne-o reamintim şi pe cea a centurii orădene.
Primul a fost primarul Petru Filip, care, printre învârtelile cu imobilele din centru, şi-a mai găsit timp şi pentru un drum care să scoată din oraş traficul infernal. Apoi a fost perioada lui Cornel Popa: pe vremea când avea relaţii bune la Bucureşti, a transformat strada lui Filip în şosea cu două benzi pe sens. În etapa Bolojan s-au făcut supratraversările de la ieşirile din oraş, iar prefectul Claudiu Pop s-a luptat pentru pasajele transversale.
Am avut oameni potriviţi la locul potrivit, dar şi puţin noroc. În aceeaşi perioadă, primarul din Timişoara se ocupa, de pildă, de problemele locative ale clanurilor ţigăneşti, lăsând capitala Banatului fără centură, chit că varsă un purcoi de bani la bugetul central.
Acum a venit ministrul Transporturilor şi a semnat un protocol, dar asta nu înseamnă neapărat că peste 2-3 ani vom circula pe mega-centură. Unii politicieni sunt atât de imbecili încât preferă să saboteze ideile bune, în speranţa că aşa punctează în campaniile electorale. Cel mai apropiat exemplu este ruperea contractului cu Bechtel, numai pentru ca mă-sa lui Şova să ia comisionul de reziliere. Întotdeauna va exista un risc ca proiectul nostru să fie mutat pe la Teleorman, numai ca firmele de casă să poată da parandărătul. Sper ca şi de data asta să avem puţin noroc.