Cum măsurători meteorologice se fac doar de vreo 200 de ani, mai mulți cercetători ai Universității din Oradea au fost curioși să afle cum era clima în Transilvania în vremuri mai îndepărtate. Analizând scrieri vechi de 500 de ani, au aflat cât de calde erau verile ori cât de geroase iernile.
Studiul lor a atras atenția comunității științifice din lumea întreagă, iar principala concluzie o explică lectorul Tudor Caciora: oscilații climatice s-au mai văzut, astfel că tot ce pot spune sigur oamenii de azi despre climă este că nu este stabilă.
Tânăr universitar
Orădeanul Tudor Caciora este un geograf extrem de pasionat. „Aveam de mic o dorință puternică de a înțelege mediul înconjurător, geografia, clima. În liceu, am aprofundat datorită profesoarei mele, Cristina Brădău, care a făcut orele de geografie foarte interesante, și așa am decis să merg la Facultatea de Geografie”, spune tânărul, acum în vârstă de 30 de ani.
După ce a absolvit studiile, a rămas în Universitatea din Oradea, dar de cealaltă parte a catedrei, iar astăzi are gradul de lector și predă meteorologie și climatologie. „Sunt apropiat de vârsta studenților și am înțeles că nu trebuie să fac pe profesorul dur ca să mă asculte. Încerc să fac orele cât mai relaxante, nu vreau să-i taxez de fiecare dată când nu știu ceva, ci caut ca la fiecare 10 minute să le spun ceva interesant. Dacă nu faci asta, nu le captezi atenția”, zice Tudor.
Muncă de echipă
Pentru că îl pasionează climatologia, lectorul a acceptat cu entuziasm să facă parte dintr-un grup de cercetători care și-au propus un țel ambițios: un studiu istorico-climatologic care să analizeze perioade când nu se făceau măsurători meteorologice.
Alături de colegi din facultate (Ovidiu Gaceu, Ștefan Baias, Cezar Morar, Marius Stupariu și Maria Maxim) și un cercetător din Zalău (Mihai Dudaș), Tudor a scris un studiu despre cum au suportat ardelenii Mica Glaciațiune, o perioadă cu scăderi bruște ale temperaturilor terestre în emisfera nordică, manifestată în Europa Occidentală în secolul XVI. „Am vrut să aflăm cum au simțit oamenii locului variabilitatea climei”, explică el.
Cercetătorii au analizat cronici, registre mănăstirești și scrisori ale călătorilor străini, pentru a identifica fenomenele meteorologice aparte, înțelegând că atunci când vremea era considerată normală, oamenii nu scriau despre ea. Astfel, au putut determina când au fost perioade lungi de secetă ori, din contră, de ploi excesive, când au fost veri calde sau iernile cele mai reci.
Mai cald ca la alții
Prima concluzie trasă a fost că Mica Glaciațiune nu a avut efecte simultane în Transilvania și Europa Occidentală. „În timp ce în vestul continentului oamenii raportau vreme deosebit de rece, transilvănenii aveau destul de multe ierni calde, dar și veri cu secete prelungite, care au distrus plantele de cultură și au determinat foamete și malnutriție”, explică Tudor.
De ce era Transilvania mai caldă decât restul Europei e greu de spus. „Ne-am fi așteptat ca răcirea Europei să vină dinspre est, dar a venit din vest. Nu știm de ce, singurul răspuns pe care îl avem este că Mica Eră Glaciară nu s-a manifestat în același timp pe tot continentul”, spune cercetătorul.
În secolul analizat, oamenii de știință au documentat 40 de veri fierbinți, 7 ani fierbinți, o iarnă caldă și 8 ierni excesiv de reci. Din perspectiva precipitațiilor, au concluzionat că 29 de ani au fost secetoși, 25 de ani au fost cu inundații și 14 ani au fost mai ploioși. Fenomene extreme au identificat în anul 1534, când o secetă intensă a dus și la o foamete gravă, și în 1579, când o vară ploioasă a provocat inundații majore în multe zone.
Despre Oradea, cercetătorii n-au multe mențiuni exacte, dar cele identificate sunt interesante. De exemplu, în 1599, când orașul era asediat de turci, ploile n-au contenit mai bine de o lună, provocând inundații și împiedicând avansul otoman. Cronicarii turci au scris că ploile au ținut peste 40 de zile, de la sfârșitul lui august până la începutul lui octombrie.
Citați în toată lumea
Clima capricioasă a favorizat și calamitățile: seceta producea foamete și incendii, care în 1556 au mistuit Sibiul, iar în 1585, Timișoara. În plus, vremea extremă a favorizat epidemia de ciumă, care a fost foarte severă inclusiv în Oradea, unde la finalul anilor 1500 mureau zilnic între 100 și 120 de oameni. „Clima nu a determinat epidemiile, dar a creat cadrul ideal pentru ca boala să se instaleze: penurie de alimente, malnutriție...”, precizează Tudor.
În schimb, în secolul următor, Transilvania a experimentat Mica Glaciațiune. Cercetătorii lucrează deja la un studiu ce vizează secolul XVII și primele concluzii sunt că a fost un secol mult mai rece și ploios.
Comunitatea științifică internațională pare că așteaptă și acest al doilea articol al orădenilor, dat fiind că și cel deja publicat luna trecută a stârnit interes în lumea întreagă, fiind citat de publicații și ziare din Canada, America și mai multe țări europene.
Singura certitudine: incertitudinea
Ce folos are cercetarea climei din secolele îndepărtate? Ne poate ajuta să înțelegem vremurile în care trăim, explică Tudor: „În climatologie, cine cunoaște trecutul poate să anticipeze într-o oarecare măsură viitorul”.
Totuși, previziuni climatice sunt greu de făcut, fiindcă clima se caracterizează întâi de toate prin inconstanță. „În climatologie, vorbim de normalul perioadei, dar este o măsură abstractă. Ne raportăm la o medie care rar se întâmplă, de fapt. Frecvența anilor cu evenimente neobișnuite e mai mare decât frecvența anilor normali”, spune Tudor.
Lectorul crede că oamenii de știință sunt datori să reamintească și că Pământul a trecut prin mai multe perioade de încălzire și răcire. „Ultima glaciațiune s-a finalizat acum 20.000 de ani, iar de atunci Pământul este într-o continuă încălzire”. Fără să conteste că acum Terra trece printr-o perioadă de încălzire globală, oamenii de știință arată că și în trecut au mai fost veri toride, la fel cum nici iernile calde nu sunt o noutate. Totodată, iernile reci au revenit după perioade de încălzire, astfel că nu se poate exclude ca acest lucru să se întâmple și în viitor.
Singura certitudine a climatologilor este că ei pot face predicții, pe care timpul le va dovedi sau infirma. Iar peste secole, alți cercetători sau poate roboței anume creați vor analiza clima din secolul XXI, ca să înțeleagă vremurile lor...