Cu ani în urmă, am semnat, pe rând, pentru înfiinţarea PCM, pentru candidatura lui Tokes la Parlamentul European şi pentru înregistrarea PPMT. Nu fiindcă le-aş susţine revendicările, ci pentru că Ion Raţiu m-a învăţat că democraţia înseamnă şi libertatea celuilalt de a nu fi de acord cu tine. Potrivit bătrânului ţărănist care în anii '90 militase pentru legalizarea Partidului Socialist al Muncii, sănătos e ca extremele să se exprime în legalitate, deoarece aceasta este singura care le poate "înmuia". Că a avut dreptate, o arată însăşi dispariţia PSM.

N-am regretat niciodată aportul la crearea celor două formaţiuni ori la eurodeputăţia lui Tokes: tocmai asta a dovedit că românii nu-i extermină pe unguri, aşa că nimeni nu mai "cumpără" delirul lui naţionalist, pe când dacă fostul episcop nu ajungea la Bruxelles s-ar fi găsit destui europeni să plângă discriminarea maghiarimii.

În ce priveşte PPMT, n-am socotit nicio clipă că va împiedica UDMR să intre în Parlament (va reuşi, pe legea asta, chiar şi dacă strânge doar 1,5% din voturi), ci am vrut concurenţă şi între politicienii maghiari. Să nu mai aibă nimeni monopol pe reprezentarea conlocuitorilor. Să fie cineva care, în aceeaşi limbă, să cenzureze şi furtul de lemne în stil Chereştoy, şi scamatoriile cu forinţi a la Mecena, şi curvia de a guverna cu oricine. Ca atare, o vreme, am apreciat că PPMT-iştii spun ce gândesc. Că nu-s ipocriţi. Că dacă federalizare au în cap, federalizare zic, fără a o fredona cu autonomia culturală şi regionalizarea.

Se pare, însă, că sunt pe cale să mă înşel din nou. Mai precis, să fiu înşelat. Săptămâna trecută, în plină campanie, PPMT a montat în faţa Colegiului Eminescu un "lanţ uman" cu lumânări, asemănător cu o adunare de pensionaţi dintr-un Ku-Klux-Klan răblăgit, în care toţi jurau că imobilul a fost "furat" de regimul comunist. Asta deşi actele atestă că el aparţine Statului Român încă din 1936, deci mult înainte ca bolşevismul adus de tancurile sovietice să pună la administrarea Transilvaniei ştăbimea evreiască şi ungurească.

Cel mai mult m-a deranjat, totuşi, o găinărie la care nu credeam că inşi precum Csomortanyi Istvan şi Szilagyi Zsolt se puteau preta: în inscripţiile vopsite pe trotuarul din faţa şcolii, protestatarii au scris în româneşte că aceasta e o "proprietate furată", iar în ungureşte că-i o "proprietate maghiară". O diferenţă enormă, pentru că şi dacă imobilul ar fi al Ordinului Premonstratens, cum pretind PPMT-iştii, tot n-ar fi unguresc, din simplul motiv că Biserica Romano-Catolică e universală, că nu are "naţie".

Să fi luat campania minţile şi acestor oameni, de vreme ce au preferat ipocrizia laşă şi dublul limbaj ieftin şi periculos? Văd că da, că PPMT, în loc să devină o alternativă la UDMR, nu face decât să se întreacă în făgăduieli cu neputinţă de onorat, care deja insultă nu doar coarda naţională a majorităţii, ci de-a dreptul inteligenţa. Partidul domnului episcop seamănă tot mai mult cu secta lu' domnu' Dan...