Miercuri, 1 iulie, de la ora 18:30, Pragul Vaida vă invită pe terasa Moszkva Café la o nouă seară de poezie de excepție. În cadrul acestei a 44-a ediții, vor fi lansate cele mai recente două cărți semnate de Svetlana Cârstean, Restul și Arteziana, respectiv volumul de debut al poetului orădean Alin Dobai, respirație minerală. Evenimentul va fi moderat de Mihók Tamás și Ștefan Pop. Gazde: Radu Bejan, Cristiana Ile.
Cele trei volume de poezie vor putea fi achiziționate la fața locului de la standul Cărturești, seara încheindu-se cu o dublă sesiune de autografe.
Un eveniment Revista de cultură „Familia”.
Parteneri: Cărturești Oradea, Revista „Subversiv”, Moszkva Café, Editura Nemira, Editura pentru Artă și Literatură, Litere UO.
Despre invitați:
Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoșani) este autoarea volumelor de poezie Floarea de menghină (2008, 2015, 2021; Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie), Gravitație (2015, 2021), Trado (împreună cu Athena Farrokhzad, 2016, Premiul Radio România Cultural pentru Poezie), Sînt alta (2021), Restul (2025) și Arteziana (2026, Premiul Radio România Cultural pentru Poezie, Premiul „Andrei Bodiu” pentru Poezie, Premiul Observator Universitas). Volumele ei au apărut în traducere în Suedia, Norvegia, Danemarca, Spania și Argentina.
Alin Dobai (n. 1969, Oradea) a scris și publicat versuri în adolescență, apoi a tăcut mai bine de trei decenii. S-a întors la poezie în urmă cu patru ani. respirație minerală e volumul său de debut.
Despre Arteziana:
Prietenia între fete, o temă foarte puțin abordată în literatura noastră, este în prim-planul acestei cărți. Autoarea o fixează în imagini memorabile, îi inventează definiții personale, o chestionează și o cîntă, pe scurt, o îngrijește ca pe o grădină. De altfel, grădina – chiar și în varianta micro, de balcon – este unul dintre spațiile emblematice de aici. De cînd am citit acest lung poem, nu mai pot desprinde prietenia între fete de imaginea „fete cu stropitori în mîini traversează scena/ se țin în viață una pe alta“. Svetlana Cârstean reușește să se impună ca arhitectă a peisajului complex, uneori accidentat, al prieteniei. Poezia românească avea nevoie de această pledoarie continuă pentru realitatea discontinuă a prieteniei.
Adela Greceanu
Despre respirație minerală:
Cu patru decenii în urmă, îi scriam în revista Familia poetului adolescent Alin Dobai: „E bine, chiar foarte bine. Lipsește, poate, doar puțină îndoială.” Mă întreb acum dacă n-ar trebui să mă simt vinovată că îndoiala recomandată a reușit să încline celălalt talger al balanței, încercând să blocheze totul. Și aș face-o, poate, dacă nu s-ar fi dovedit, iată!, că tot răul a fost spre bine și că, după patruzeci de ani, poetul matur Alin Dobai revine tulburător la o poezie care își impune, verificat prin tăcere, misterul.
Ana Blandiana