La fel ca "prietenul meu, Liviu Dragnea", care şi-a tras încă un premier de paie pentru a-i dicta numele miniştrilor de carton, şeful PSD Bihor, Ioan Mang, şi-a pus recent un prefect docil în persoana directorului Finanţelor, Ioan Mihaiu, pe care l-a privat până şi de minima autonomie în exercitarea funcţiei, nelăsându-l să-şi facă o echipă de Doamne-ajută.

Deşi la predarea ştafetei Claudiu Pop i-a sugerat s-o păstreze la şefia Cancelariei pe Claudia Timofte, apreciată unanim pentru competenţă şi decenţă, Mihaiu a trebuit să refuze mâna întinsă, deoarece... n-a vrut-o Mang. Dar ştiţi de ce s-a împotrivit acesta? Din răzbunare! Pentru că anul trecut Timofte a renunţat la poziţia de vicepreşedinte al PSD Bihor în semn de protest, imputând preşedintelui că a transformat partidul într-o afacere de familie, căci după ce şi-a făcut-o secretar executiv pe pupila Ana Maria Tiron, şi-a înfipt şi consoarta, pe Erica Mang, peste organizaţia de femei.

Rezultatul supărării şefului de la Partid s-a răsfrânt asupra Prefecturii din prima săptămână de funcţionare propriu-zisă a lui Mihaiu ca prefect: vinerea trecută s-a desfăşurat cea dintâi reuniune a Colegiului Prefectural din ultimii 5 ani fără jurnalişti, invitaţi până acum de - aţi ghicit - şefa Cancelariei. Noroc că din aparatul de lucru al fostului prefect a mai rămas un consilier, Laura Sime, aşa că barem a avut cine cere scuze presei pentru "lipsa de comunicare".

În timp ce noul prefect debuta cu o gafă pentru care, ce-i drept, s-a scuzat şi el ulterior, promiţând că n-o va repeta, un alt ales al şefului PSD Bihor, Florian Bodog, şi-a început în Guvernul Dragnea 2 al doilea mandat de ministru al Sănătăţii, lucru anunţat de acelaşi Mang drept un succes al întregii judeţene de Partid. Dar aşa o fi?

Faptul că fie Bodog a cotizat mai mult, fie şeful filialei s-a dovedit mai cu trecere pe lângă Daddy decât alţi omologi judeţeni este o biruinţă pentru pesediştii bihoreni? Un triumf, ştiind că Dottore s-a dovedit incompetent şi mincinos? Că în primul lui mandat s-au adunat peste 125.000 copii nevaccinaţi, iar 37 au şi murit, că a îngreunat accesul la tratament bolnavilor de cancer, că a blocat înnoirea ambulanţelor vechi? Că n-a mai suflat o vorbă despre măreţele planuri de a cumpăra câte una pentru fiecare comună, de a moderniza toate spitalele judeţene, de a construi opt regionale şi un mega-spital republican? Chiar este "rezistenţa" lui Bodog o victorie pentru pesedistul de rând, care dacă se îmbolnăveşte grav în mândra Românie poate da colţul la fel ca orice "răgălie"?

Sau poate - mai ştii? - pesediştii noştri îi cred pe asemenea inşi, de care şi Partidul, şi Guvernul s-au umplut, cu adevărat reprezentativi, modele ideale, de urmat. În acest caz, însă, să se pregătească pentru a plăti, toţi-grămadă, oalele pe care ai lor le sparg cu atât zel, pentru că de când lumea complicitatea se plăteşte şi ea. E doar chestie de timp...