În 2008, când prelua Primăria Oradea, îl știam deja binișor pe Ilie Bolojan. Își începuse ascensiunea cu patru ani înainte. În 2004, câteva luni, fusese consilier județean, unul venit „de la țară”, dar singurul care citea toate proiectele de hotărâri (ceea ce, cred, nu făceau nici măcar șefii Consiliului Județean) și care punea întrebări.
În scurt timp a avut șansa să fie prefect, iar de la portari și femeile de serviciu aveam să aflu că de cele mai multe ori ajungea primul la serviciu și pleca ultimul. Rapid, a răsturnat taraba, făcând „revoluție” la Pașapoarte, Înmatriculări, Permise... A stresat, poate vă amintiți, vameșii și polițiștii de frontieră mergând „peste ei” și stricându-le încasările. Pe vremea aia încă nu eram în UE, iar „căpșunarii”, obligați să se întoarcă tot la 3 luni pentru o ștampilă pe pașaport, le puneau între pagini câte o „atenție”.
Ajuns edil-șef în urma unei campanii în care adversarii l-au încondeiat ca „primarul-pedeapsă”, iar asta fiindcă promisese „Curățenie în oraș, ordine în Primărie”, a făcut însă ceva care m-a surprins. Pe vremea aceea, o arteră importantă figura în scripte ca modernizată și, implicit, firma era plătită, doar că strada era în plin șantier. M-am așteptat să văd „sânge pe pereți”, să văd că noul primar - a cărui deviză era „mătura nouă mătură bine” - o să pună DNA-ul pe vinovați. N-a făcut-o.
În schimb, lucrarea a fost încheiată în timp record. Firma și-a pus angajații să lucreze și noaptea, la reflectoare, iar acel contract avea să fie și ultimul pe care l-a prins. De altfel, proprietarul a și închis-o. Care a fost schepsisul? Am aflat mai târziu: Bolojan a preferat să-l strângă „cu ușa” pe patron, simțind că, dacă se apuca de făcut denunțuri, pierde vremea de pomană. Ar fi urmat anchete frecate cu anii și, dacă dosarul ajungea în instanță, judecătorii puteau decide achitări, cum fac adesea cu inculpații VIP.
La finele săptămânii trecute, după două decenii în care nu s-a amăgit cu „Justiția”, același Bolojan a întors foaia. „Pedepse dure pentru cei care își bat joc de țara asta. Cine nu înțelege că nu mai merge cum a mers trebuie să zboare din funcție sau să aibă un dosar penal”, a anunțat premierul la ProTV. Dacă face asta, dacă deschide căi către dosare penale, ca în deja faimosul caz Exim Bank, înseamnă că situația chiar e groasă și că pune la bătaie toate mijloacele pentru a stopa inclusiv furtul, nu doar trândăvia.
Apelul lui Bolojan e un semnal puternic către mediul politic, cel care a născut sinecuriștii și marii corupți. Pune public presiune pe el, luându-și publicul ca aliat, dar e și o provocare a sistemului judiciar, căruia îi cere să participe la ceea ce ar trebui să fie, pe bune, adevărata „Curățenie Generală”.
Mă întreb cât timp îl vor mai îngădui „partenerii” din coaliție - căci PSD-iștii, împreună cu PNL-iștii sunt cei care au devalizat totul, cât de sinceri vor fi românii - care pretind că ar vrea un nou Vlad Țepeș ori un nou Cuza, dar să nu-i prindă niciodată pe ei cu ocaua mică, și cât de cinstiți vor fi procurorii - atrofiați de salariile uriașe și de perspectiva pensiilor speciale, pe care chiar acest Bolojan le-o amenință.