Vară de vară, odată cu apropierea evenimentelor Pride, în Oradea se reia aceeași controversă. Asociațiile ARK și ACCEPT caută soluții pentru ca parada LGBTQ+ să poată avea loc, iar autoritățile invocă motive administrative, tertipuri chiar, pentru a o limita sau refuza. Anul acesta, după ce în cei precedenți au propus 7, apoi 11 trasee, organizatorii au venit cu peste 100 (o sută!) de variante de traseu pentru marșul de luna viitoare, tocmai pentru a bloca argumentul că nu există unul disponibil, în calea căruia să nu fie nici șantiere, nici alte evenimente, ale bisericilor și tradiționaliștilor.
Dincolo de disputa juridică, administrativă ori ideologică, o altă întrebare este, cred eu, mult mai importantă: asta e problema care ar trebui să monopolizeze atenția publică?
Fiecare cetățean are dreptul la propriile convingeri despre mișcările LGBT, fiecare e liber să facă ce vrea în patul lui, cum se spune, iar mai nou și în stradă. Unii le susțin, alții le resping din motive religioase, morale sau culturale. Într-o societate democratică, ambele poziții pot coexista atât timp cât se exprimă în limitele legii și cu respect față de drepturile celorlalți.
Problema apare atunci când tema poate eclipsa ceea ce ne afectează viața de zi cu zi. În timp ce opiniile se radicalizează cu privire la o paradă exhibiționistă, percepută ca provocatoare, familiile se confruntă cu scumpiri, tinerii pleacă din țară sau rămân fără niciun gând, fără ambiții și fără perspective, antreprenorii se luptă cu fiscalitatea și birocrația, serviciile sunt deficitare în multe privințe, iar politicienii, în lumea lor, sunt departe de a oferi soluții pentru reducerea decalajelor sociale și pentru dezvoltarea economică.
Este firesc ca presa să relateze despre un subiect de interes public, iar instituțiile să respecte legea, indiferent despre cine sau ce este vorba. Ceea ce este anormal e ca agenda publică să fie dusă în teme care, în fond, privesc o parte restrânsă a societății, în timp ce dificultățile generale sunt în plan secund.
Comunitățile mature nu se definesc prin disponibilitatea de a se hărțui pe teme identitare, ci prin capacitatea de a găsi soluții la problemele comune. Economia, educația, sănătatea, infrastructura, administrația, buna guvernare, siguranța publică și securitatea națională sunt subiecte mult mai importante, care influențează viața fiecărui cetățean, indiferent de orientare sexuală, credință sau opțiuni politice.
Adevărata provocare nu e dacă un marș va urma un traseu sau altul, ci dacă putem ieși din dispute inutile și să ne concentrăm energia asupra lucrurilor care pot face aceste locuri mai bune pentru toți. În definitiv, aderența sau opoziția față de o mișcare civică nu ține loc de prosperitate. Cred că astea sunt problemele care ar trebui să ne obsedeze cu adevărat.