Miercurea trecută, după un proces întins pe mai bine de 5 ani, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat verdictul final în cazul fostului prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, Vasile Popa.
Magistratul a încasat o pedeapsă grea, în dosarul trimis în faţa instanţei de Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a DNA. Acuzat de luare de mită, trafic de influenţă, favorizarea făptuitorului, dar şi distrugere de înscrisuri, instigare la compromiterea unei autopsii medico-legale şi şantaj, Popa fusese achitat de Curtea de Apel Timişoara, în urmă cu doi ani, pentru majoritatea faptelor. Şi, de altfel, nici instanţa supremă nu i-a reţinut toate acuzele. Doar că l-a "potcovit" cu 6 ani de închisoare...
Prietenie din interes
Ancheta cu privire la şeful Parchetului Bihor a demarat în octombrie 2013, de la controversatul afacerist Dorinel Edu (foto), care s-a denunţat că îl şpăguia pe Vasile Popa din 2011, pentru a-l proteja într-un dosar de evaziune de 36 milioane lei.
Pe atunci şef al Secţiei de urmărire penală, Popa i-ar fi cerut iniţial bani lui Edu sub pretextul că îi era bolnavă soţia. Apoi, afaceristul i-ar fi plătit deplasări la Bucureşti (în vreme ce magistratul îşi deconta cheltuielile şi pe spezele instituţiei), i-ar fi dat bani pentru prostituate (10.000 euro în trei ani), i-ar fi construit un teren de tenis la vila din Haieu şi lunar îi dădea între 500-1.500 euro "de cheltuială". Una peste alta, protecţia magistratului l-ar fi costat pe evazionist circa 50.000 euro.
DNA susţinea, pe de altă parte, că Vasile Popa primise şpagă şi un Volvo X60 de la un alt afacerist, Alin David, zis Gulescu, cercetat de Parchetul Beiuş pentru defrişări ilegale, dar sponsor al echipei de fotbal a Poliţiei Bihor, care iniţial i-a dat procurorului maşina în folosinţă şi apoi i-a vândut-o la jumătate de preţ. Pe marginea acestei afaceri, Popa a fost inculpat pentru trafic de influenţă, iar prietenul său, Gulescu, a fost trimis şi el în judecată pentru cumpărare de influenţă.
Şantaj pentru datorie
Fostului prim-procuror i se imputa şi că ar fi şantajat un cuplu de orădeni, pe Dan şi Maria Lozincă, patronii unei spălătorii auto, amici de-ai săi. Familia Lozincă luase de la el un împrumut de 20.000 lei pentru a-şi moderniza spălătoria, însă a returnat doar o parte din bani, şi aceia cu întârziere.
Pentru cei 3.500 lei rămaşi, Popa a început să-i preseze, inclusiv prin ameninţări de genul: "Te distrug", "Nu scapi tu de mine în viaţa asta", "O să-ţi trimit controale la greu, întrucât toţi sunt prietenii mei", "Îţi ţin eu evidenţa banilor", "Ai un duşman pe viaţă şi nu orice duşman", "Nu mai îmi trebuie banii tăi, dar de tine o să am eu grijă".
Ameninţările, spuneau procurorii, au şi fost puse în practică, spălătoria familiei Lozincă fiind "călcată" de mai multe instituţii de control, de 9 ori în câteva luni (Protecţia Consumatorului, Primăria Oradea, Administraţia Bazinală de Apă Crişuri, Garda de Mediu, ITM, ANAF), de au ajuns oamenii să tresară ori de câte ori vedeau o maşină albastră, crezând că au o nouă inspecţie.
Distrugătorul de rechizitorii
DNA a strâns probe care vizau şi ingerinţele lui Vasile Popa în anchetele procurorilor din subordine. Şeful Parchetului ajunsese să rupă, pur şi simplu, rechizitoriile întocmite în anumite dosare, fapte pentru care a şi fost acuzat de distrugere, abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului.
Un astfel de caz se referă la o tamponare în lanţ provocată de orădeanul Cristian Gligor în 2008 pe bulevardul Dacia. Analizele de sânge au relevat că bărbatul avea o alcoolemie de 1 la mie, motiv pentru care procurorul Cristian Ardelean, viitorul procuror DNA, pe atunci stagiar la Parchetul Oradea, a dispus trimiterea lui în judecată. Atât doar că s-a trezit chemat de şeful instituţiei, care i-a luat dosarul. Ulterior, verificând condica, Ardelean a descoperit că şoferul a fost scos de sub urmărire penală, probabil nu pe ochi frumoşi, chiar de Vasile Popa.
La fel s-a întâmplat şi în dosarul întocmit în 2008 de procurorul Adrian Brişcan pe numele lui Florian Hendrea, Florinel Ferar şi Marcel Ivan, primii doi prinşi că au circulat cu permise false obţinute cu ajutorul celui de-al treilea. În 2010, când Brişcan a vrut să-i trimită în judecată, Popa a rupt rechizitoriul şi a dat dosarul unui alt procuror, Teofil Ilisie. Soluţia lui Ilisie, însă, a fost aceeaşi, rechizitoriul fiind confirmat şi de judecători, care i-au condamnat la închisoare cu suspendare pe Hendrea şi Ferar, iar pe Ivan la 2 ani cu executare.
Ce l-a determinat pe şeful Parchetului să rupă rechizitorii e uşor de bănuit. DNA nu a reuşit, însă, să probeze dacă a făcut-o pe bani, stabilind doar că a încălcat legea, deoarece "a distrus fără temei actul de sesizare al instanţei", aducând "beneficii învinuiţilor" şi "atingere gravă interesului general de înfăptuire a justiţiei, afectând grav încrederea justiţiabililor".
Achitări în serie
În total, procurorii DNA i-au imputat fostului prim-procuror 17 acte materiale din care, însă, pe 13 martie 2018, Curtea de Apel Timişoara a decis să-l achite pentru 16 - atât pentru şpăgi sau trafic de influenţă, cât şi pentru ruperea rechizitoriilor, pe considerentul că faptele nu există ori că nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, imputându-se procurorilor "că nu au fost dovedite prin mijloacele de probă".
Singura infracţiune pentru care judecătorii timişoreni l-au condamnat, totuşi, pe magistratul orădean a fost cea de şantaj asupra soţilor Lozincă, pentru care au dispus o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu executare. "Cu toate că, într-adevăr, inculpatului nu i-a fost restituit împrumutul acordat, acesta trebuia să apeleze la organele statului pentru recuperarea restului, nu prin intermediul folosirii unor ameninţări cu grave repercusiuni, ameninţări care au fost percepute de către persoana vătămată ca fiind reale, posibile, realizabile, având în vedere funcţia deţinută de inculpat", se explică în motivarea hotărârii pronunţate de Curte.
Condamnare "cu spor"
Miercurea trecută, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis, însă, altfel. În opinia lor, DNA a dovedit atât acuzaţia de şantaj, cât şi pe cele de abuz în serviciu, sustragere sau distrugere de înscrisuri şi favorizarea făptuitorului, în legătură cu rechizitoriul procurorului Brişcan, pe care fostul prim-procuror l-a distrus.
Potrivit dispozitivului sentinţei, Vasile Popa a încasat 3 ani de detenţie pentru şantaj, 4 ani de închisoare pentru abuz în serviciu, 2 ani de închisoare pentru distrugere de înscrisuri şi 1 an pentru favorizarea făptuitorului, instanţa stabilind în final ca fostul prim-procuror să execute 6 ani, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte.
Din pedeapsă se va reduce perioada în care Popa a fost reţinut, arestat preventiv şi plasat în arest la domiciliu, între 9 octombrie 2014 şi 8 iunie 2015, aproximativ 8 luni. Chiar şi aşa, fostul magistrat, depus deja miercurea trecută la Penitenciarul Oradea, mai are de ispăşit cel puţin două treimi din restul pedepsei, adică 3 ani şi 6 luni până când va putea cere liberarea condiţionată înainte de termen. Suficient timp de reflecţie...
ACHITAŢI
Transplant în judecată
Un capăt de acuzare din rechizitoriul DNA pe numele fostului prim-procuror Vasile Popa privea faptul că, în cursul lunii aprilie 2014, l-ar fi determinat pe fostul şef al Serviciului de Medicină Legală Bihor, Gabriel Mihalache (foto) să îşi dea acceptul pentru efectuarea unei prelevări de organe "într-un caz în care legea interzicea expres acest fapt, cu consecinţa compromiterii autopsiei medico-legale". Este vorba de prelevarea făcută în primăvara lui 2014 de la agentul de pază Ozsvath Oszkar Levente, ajuns în comă la spital după ce fusese bătut în localitatea Tăuteu de opt scandalagii, ulterior trimişi în judecată pentru omor.
Potrivit procurorilor DNA, în acest caz prelevarea de organe nu ar fi fost permisă, lui Popa imputându-i-se faptul că l-ar fi determinat pe Mihalache să încalce legea şi să o aprobe, ceea ce ar fi compromis ancheta. În acest caz, DNA l-a trimis în faţa instanţei şi pe Mihalache, însă cei doi au fost achitaţi, instanţa stabilind că faptele nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege.