Viorel Gavra, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, e un magistrat atipic pentru o instituţie prin definiţie inflexibilă. Îndrăgostit de muzica clasică şi înot, sport pe care-l practică şi acum, la 56 de ani, se declară singur "cel mai reclamat magistrat" din judeţ, iar principala modalitate prin care a eficientizat activitatea subalternilor e exemplul personal: la serviciu vine primul şi pleacă ultimul.
Securitatea nu comanda
- Aţi fost procuror şi pe vremea comuniştilor. Când era mai bine?
- Într-un fel, era mai bine atunci. Sunt procuror din 1982, deci ştiu ce spun. Nu era o avalanşă de acte normative, ca acum, când prin ordonanţe de Guvern se schimbă legi. În plus, era un control ierarhic mai strict. Iar Securitatea nu comanda procurorilor, cel puţin nu celor pe care eu i-am cunoscut. Eventual se implica atunci când procurorii cereau aprobare să trimită în judecată membri de partid.
- În anii 90 ingerinţele politicului în Justiţie erau aproape recunoscute pe faţă. Mai comandă şi acum partidul?
- Erau într-adevăr ingerinţe, dar exclusiv în ce priveşte numirea şefilor de Parchete. În rest, nu am cunoscut presiuni. Culmea, atunci nu se amestecau. Acum însă, partidele fac zid în jurul oamenilor lor care au probleme penale. Din punctul meu de vedere, greşesc, căci dosarele penale înseamnă probe, iar partidele ar trebui să înţeleagă că, solidarizându-se cu cei anchetaţi, îşi pierd credibilitatea.
"S-a îmbătat fostul meu şef şi a crezut că-i vreau postul"
- Pe câţi dintre cei pe care i-aţi anchetat i-aţi dat cu capul de masă?
- Dorm liniştit din acest punct de vedere. Am dat dovadă de omenie şi înainte de 1989 şi după. Sunt condamnaţi în baza dosarelor făcute de mine care după liberarea din Penitenciar mi-au mulţumit că i-am ajutat într-un fel sau altul. Primesc de la zeci de condamnaţi scrisori în care mă roagă să le ajut familiile cu bani, mâncare. Când am putut, am făcut-o. Am avut şi inculpaţi minori, unii anchetaţi pentru crime, care au învăţat să citească şi să scrie în biroul meu, în timpul anchetelor.
- Aţi fost reclamat de zeci de ori la CSM, aţi fost dat în judecată. Unul din foştii colegi v-a numit chiar Cal Troian al Mafiei şi apropiat al lumii interlope...
- Am fost cel mai reclamat procuror din toate timpurile, în Bihor. Şi înainte de '89, şi după. Înainte îmi făcea reclamaţii anonime chiar fostul meu şef, căruia la un chef, unde se îmbătase, cineva i-a zis că-i voi lua postul. De atunci nu m-a mai suportat. Mi s-au făcut o mulţime de controale, dar nu mi s-a găsit nimic de reproşat. Şi după 1990 am fost verificat de zeci de ori, dar totdeauna am stat cu fruntea sus.
- Vi s-au reproşat legăturile cu clubul Liberty, faptul că trăiţi cu o femeie cercetată pentru evaziune, relaţii neprincipiale cu afacerişti controversaţi. Care e adevărul?
- Am avut multe delaţiuni, într-adevăr. Cei care mă reclamau profitau că administratoarea firmei Liberty a fost o doamnă cu acelaşi nume ca mine, o simplă coincidenţă, dar şi de amănuntul că, fiind un împătimit al judo-ului, m-am implicat în activitatea clubului. Au fost nişte aberaţii, la fel ca toate celelate inventate de oameni "de bună credinţă". Dacă o singură acuzaţie ar fi fost adevărată, n-aş mai fi rămas la această masă.
S-a împuşcat anchetatul
- Concursul pentru şefia instituţiei a fost unul cu "scântei". Contracandidatul dvs., procurorul Călin Roman, v-a luat de gât pe hol şi v-a acuzat de fraudă. Ce s-a întâmplat după?
- Eu n-am vrut să ajung şef. M-am rugat până în ultima clipă de colegul Ovidiu Naghi să meargă, dar a refuzat. Apoi s-a aflat că s-a înscris Călin Roman, ceea ce a stârnit o mică revoltă, deoarece majoritatea colegilor nu au o părere foarte bună despre el, şi mi-au spus că dacă nu merg la concurs, ei vor demisiona. Asta a fost. Despre altercaţie şi ceea ce a urmat nu vreau să vorbesc. Îi las pe alţii. Roman e însă judecat pentru ultraj şi se va da o soluţie.
- Care a fost cel mai greu caz la care aţi lucrat?
- Am avut multe. Prin 1984, ca stagiar, am primit un dosar de corupţie de care colegii mai vârstnici s-au ferit. Nişte persoane au luat bani de la soţia unui inculpat ca să-i rezolve o condamnare mai uşoară. Au fost cercetaţi miliţieni, locţiitorul şefului Miliţiei, vicepreşedintele Judecătoriei, ingineri, inspectori, un secretar PCR de la Judeţ. Unul şi-a tras un glonte în cap în birou, altul a fugit în State. S-a ajuns la condamnări. Apoi, în carieră, au urmat numeroase cazuri de omor, cel mai sângeros fiind cazul a doi minori care au comis mai multe crime şi peste 100 de tâlhării şi furturi.
Avansaţi fără experienţă
- Ani de zile, parchetele din Bihor s-au confruntat cu lipsa de personal. Cum e acum?
- La fel. Avem o lipsă acută de personal şi la Oradea, şi la Marghita, şi la Salonta unde, de pildă, procurorul stagiar abia şi-a dat definitivatul că a şi plecat judecător la Arad. Situaţia e cauzată de lege, care permite promovarea cu o vechime mică în meserie, dar şi înscrierea la mai multe examene. Sunt procurori care într-un an au ajuns de la Parchetul de pe lângă Judecătorie la Parchetul Curţii, fără experienţa necesară soluţionării unor dosare complexe. O altă cauză e şi dorinţa CSM de a avea prea multe atribuţii. A detaşat o mulţime de procurori şi judecători din teritoriu la Bucureşti, deşi nu-şi justifică existenţa acolo. Se duc şi fac muncă de secretară. Ca să nu vorbim de cheltuieli cu deplasările, cu locuinţa de serviciu, etc.
- Să înţeleg că aveţi unele aşteptări de la noul CSM?
- Nici măcar nu ştim dacă e legal constituit sau nu, deoarece numirile au fost declarate neconstituţionale.
- De ce nu are Parchetul Oradea nici acum un şef? De ce propunerile făcute până acum, Marius Iancu şi Alin Leucea, au fost respinse?
- Propunerile înaintate de Valentin Mirişan, procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Oradea, n-au fost însuşite de procurorul general al României Codruţa Kovesi, şi nu pot decât să fiu de acord cu motivele invocate de dânsa, principalul fiind lipsa procurorilor de la Parchetul Bihor. Dânsa a dorit să fie detaşat un procuror de la Parchetul Curţii de Apel, unde sunt mai mulţi. Deocamdată, însă, n-a dorit nimeni să plece de acolo la Parchetul local.
Poliţiştii ar trebui evaluaţi de procurori
- Ce relaţii aveţi cu subordonaţii? Munceşte mai mult un şef decât un simplu procuror?
- Cred că am relaţii bazate pe respect cu toţi subordonaţii şi personalul auxiliar. Muncesc poate chiar mai mult decât unii dintre ei. Anul trecut am avut cele mai multe dosare soluţionate şi nu cred că există un alt prim-procuror din România care să mă poată egala. Vin primul, plec ultimul. Cei care doresc, pot să verifice: lumina din biroul meu e aprinsă până seara la 9, inclusiv sâmbătă şi duminică, uneori şi de Crăciun şi de Revelion.
- Aţi sărbătorit pensionarea procurorului Alexandru Lele? Nu v-a fost un coleg comod, ci cel mai înverşunat contestatar.
- Nu eu organizez chefurile de pensionare. Dar, dacă tot a venit vorba, profit de ocazie ca să-l invit să-şi ia din fostul birou obiectele personale, pentru ca încăperea să poată fi ocupată de un alt procuror.
- Poliţiştii se plâng că lipsa de experienţă a unor procurori periclitează adesea anchetele. Resping propuneri de interceptare a convorbirilor ori de arestare, ceea ce zădărniceşte unele dosare...
- Au apărut probleme din lipsa de experienţă sau de curaj a procurorilor, într-adevăr. Întotdeauna am subliniat la întâlnirile procurori-poliţişti rolul acestora din urmă în apărarea liniştii publice şi a proprietăţii. De fiecare dată am ţinut partea poliţiştilor şi am fost acuzat de subordonaţi.
- Câte cereri de interceptare a făcut Parchetul Bihor anul trecut şi în ce cauze?
- Am cerut 61 interceptări, în omoruri, tâlhării, furturi şi cauze economice. Poate trebuia mai multe, însă costă mult şi am analizat atent de fiecare dată oportunitatea acestor proceduri.
- Dacă aţi putea modifica legea, cum aţi reglementa raporturile procuror-poliţist?
- Avem o colaborare bună, pentru că avem acelaşi scop, de a apăra legea. Dacă mi-ar sta în putere, aş face ca poliţiştii să fie subordonaţi şi evaluaţi direct de procurori.
Există şi magistraţi care ar merita să stea la puşcărie
- Aţi avut erori judiciare?
- Orice achitare e analizată, pentru a afla dacă este imputabilă sau nu procurorului. Anul trecut am avut 56 de achitări pe raza de competenţă a Parchetului Curţii de Apel Oradea. Au fost şi cazuri în care procurorii au greşit, dar nu cu intenţie sau din neglijenţă gravă.
- Câte rechizitorii ale procurorului Gavra au fost infirmate în instanţă?
- Recordul meu este greu de egalat, pentru că nu am nicio achitare.
- Vi s-au oferit vreodată bani să opriţi anchete. Care a fost cea mai mare sumă?
- Nu voi uita niciodată povestea unui ciobănaş arestat înainte de 1989 pentru tâlhărie. A venit taică-său să mă întrebe ce se întâmplă, iar eu i-am spus că va primi 5 ani, că atâta "se dă". A tot insistat că vrea să-şi ajute copilul şi că dă "o bătrână". Eu, neştiind ce înseamnă asta, am glumit să aducă două. A zis să-i dau timp şi atunci m-am prins că nu-i în regulă. L-am întrebat ce înseamnă o bătrână şi mi-a zis că 100.000 lei. Era să pic pe spate. I-am spus că nu se poate face nimic, dar nu s-a lăsat, a obţinut un certificat medico-legal la Cluj, că băiatul e bolnav psihic şi nu răspunde. Tot a fost condamnat, până la urmă.
- Vă ajută "mica reformă" a justiţiei, se soluţionează cauzele mai repede?
- În orice stat, sistemul juridic nu poate avea un procentaj de încredere ca de exemplu Biserica. În procesele civile, unul va pierde, în cauzele penale, mulţi sunt nevinovaţi închipuiţi. Pe româneşte, orice s-ar face, nu va fi mai bine. Legat de mica reformă, se putea mai mult. Poliţia şi Parchetul s-au degrevat de unele probleme, dosarele se soluţionează mai repede, însă trebuia făcut ceva şi cu procedurile vizând obligativitatea prezenţei martorilor şi a inculpaţilor minori în instanţă. Dacă au fost audiaţi deja de poliţişti şi procurori, ar trebui să nu mai fie obligatorie prezenţa lor la fiecare termen de judecată.
- Există vreun magistrat orădean, dintre cei activi, care ar merita să stea la puşcărie?
- Există mai mulţi chiar, dar nu-i în competenţa mea să-i cercetez.
CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte
Liviu Popa, şeful Poliţiei Române - Bun profesionist, perseverent, diplomat
Cristi Danileţ, fost vicepreşedinte al Judecătoriei Oradea, membru CSM - Nu îl cunosc suficient
Borşi Atilla, afacerist evazionist - Nu îl cunosc
Vasile Popa, şeful secţiei Urmărire Penală din Parchetul Bihor - Sociabil, muncitor, inteligent
Radu Bodea, şef secţie în Parchetul Curţii de Apel - Muncitor, inteligent, ambiţios