Un primar a semnat contractul, succesorul lui l-a prelungit dar nu l-a onorat, iar cel de acum plăteşte oalele sparte la suprapreţ. Se întâmplă în Bihor, la Popeşti, unde sediul Primăriei va fi vândut prin licitaţie taman în "luna cadourilor", în baza unei sentinţe judecătoreşti de executare silită în favoarea Societăţii de Pază şi Protecţie Bihor, care are de recuperat de la administraţia locală aproape 1,2 milioane lei, reprezentând penalităţi aferente datoriilor acumulate prin neachitarea serviciilor de pază a comunei.
Felul în care s-a ajuns la suma astronomică, penalităţile depăşind de 7 ori debitul principal, arată cât de "responsabili" sunt nişte aleşi care pot rămâne în istoria comunei pentru că au lăsat Primăria fără sediu...
Gardieni şi cămătari
Impasul în care a ajuns administraţia locală din Popeşti îşi are originile în anul 2005, când primarul de atunci, PDL-istul Iosif Iuhaneac (foto), încheia cu fostul Corp al Gardienilor Publici Bihor, aflat în subordinea Consiliului Judeţean, un contract pentru paza comunei. Pe de o parte legea îl obliga pe edil să asigure acest serviciu, pe de alta Direcţia Publică de Pază Bihor se angaja să-l presteze la cel mai scăzut preţ, pentru doar 7,5 milioane lei vechi pe lună. Atât doar că actul semnat pe 23 iunie 2005 de edil şi de şeful DPP Bihor, Viorel Diaconu, stipula că "beneficiarul se obligă la plata unor penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere calculate la suma datorată".
Această prevedere contractuală era standard, inclusă în toate actele de acest fel întocmite între Direcţia de Pază şi beneficiarii serviciilor, în general instituţii publice. Astăzi, însă, când Primăria Popeşti e în pericol să rămână fără sediu, edilul Dorin Curtean crede că procentajul asumat la calcularea penalităţilor este, pur şi simplu, unul de cămătar. Detaliul, însă, aproape nici nu mai contează. Cert e că succesorul lui Iuhaneac, PSD-istul Adrian Maga (foto), a prelungit contractul, cu aceleaşi prevederi, pe 21 februarie 2011, deşi nu plătise nici un leu aferent lui, din 2008.
Cu conturile blocate
"Maga nu a mai achitat contractul, pe care fosta Direcţie de Pază (n.r. - devenită între timp societate comercială cu numele Societatea de Pază şi Protecţie Bihor) l-a reziliat tocmai din cauza asta în 2012. În acelaşi an, când am fost ales primar, am găsit conturile Primăriei poprite la solicitarea Direcţiei. Datoria pentru serviciile de pază ajunsese la 1,5 miliarde lei vechi", afirmă Curtean.
Cu chiu, cu vai, susţine acesta, Primăria a început să-şi plătească obligaţiile. "În total, am reuşit să plătesc aproape 3 miliarde lei, cu penalităţi". Acum, însă, constată că a făcut-o cam degeaba, pentru că SCPP Bihor i-a calculat penalităţi de nici mai mult, nici mai puţin decât 1,192 milioane lei. Primăria le-a contestat în instanţă, dar a pierdut procesul şi e bună de plată pe întreaga sumă, ce depăşeşte de 7 ori debitul principal. Definitiv şi irevocabil...
Penalităţi la penalităţi
Procesul a început în 2012 la Judecătoria Marghita, căreia administraţia locală îi ceruse anularea înştiinţării de poprire pe conturile deschise la Trezorerie şi la bănci, pentru un debit care în acel moment era de 177.184 lei noi, plus anularea penalităţilor de întârziere şi încetarea procedurii de executare silită declanşate prin Biroul Executorului Judecătoresc Gîrdan Marius Florin. Cum administraţia a pierdut procesul, pe 29 decembrie 2014 a achitat SCPP Bihor 278.616 lei.
Anul trecut, însă, în 28 octombrie, a fost înştiinţată că datoria ajunsese, de fapt, la 1,192 milioane lei, suma reprezentând "penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi calculate până la 31 decembrie 2014". Primăria a deschis un nou proces, arătând că "se găseşte în situaţia de a fi obligată la plata unor sume despre care nu avea cunoştinţă că au fost calculate, fiind nelegal solicitate", deoarece sentinţa din procesul anterior nu ar fi dispus "plata de penalităţi la penalităţi". "La 5 august 2014, suma a fost mult mai mică, iar după câteva luni, la 31 decembrie 2014, era de cinci ori mai mare", acuza Primăria Popeşti.
Buni de plată
În replică, SCPP a susţinut că în baza sentinţei precedente a încasat doar parţial sumele din titlul executoriu, ultima încasare fiind înregistrată la 5 ianuarie 2015, când Primăria i-a virat 284.629 lei, stingând datoria "numai în ce priveşte facturile neachitate". Dar, cum prin sentinţă se dispusese şi plata penalităţilor de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, datoria totală a ajuns la 1,192 milioane lei. Urmarea? Judecătoria a respins cererea administraţiei locale, care nu a mai atacat sentinţa la Tribunalul Bihor, aceasta rămânând definitivă, irevocabilă şi executorie.
De la finele anului trecut, SCPP a căutat să identifice bunurile Primăriei Popeşti pe care le-ar putea executa. "Am găsit nişte terenuri şi o maşină de salubrizare, dar valoarea lor nici nu se apropie de suma pe care o avem de recuperat", spune directorul SCPP Bihor, Ioan Sala (foto).
Singura proprietate pe care putea s-o execute a rămas, astfel, chiar clădirea instituţiei. "Nu ne facem un titlu de glorie că executăm Primăria Popeşti, dar dacă nu am lua măsuri pentru recuperarea banilor, Curtea de Conturi ne-ar lua la răspundere pentru că nu ne facem datoria", explică Sala motivul pentru care s-a ajuns la scoaterea la licitaţie a imobilului.
La licitaţie
Acesta constă într-un teren de 1.853 metri pătraţi, cu parter, etaj şi mansardă, pe o suprafaţă desfăşurată de 873 mp. Imobilul a fost evaluat la 1,528 milioane lei, iar licitaţia pentru vânzare a fost stabilită pentru data de 7 decembrie, preţul de pornire fiind cel rezultat în urma evaluării.
Ioan Sala spune că, dacă executorul va reuşi s-o vândă, viitorul proprietar va putea încheia un contract de închiriere cu Primăria, pentru ca instituţia să nu fie evacuată. De cealaltă parte, primarul Dorin Curtean speră să nu existe niciun doritor interesat. "Cine să cumpere o clădire în Popeşti, cu 15 miliarde de lei? Ce să facă cu ea?", zice edilul, convins că sediul instituţiei nu ar folosi nici drept casă de locuit, nici ca sediu de firmă, tocmai din cauza preţului, de peste 330.000 euro.
Culmea e că, în tot acest timp, singurul care nu-şi bate capul cu nimic este cel care a adunat datoriile, fostul primar Adrian Maga. Pe principiul că dacă nu mai e în funcţie, nici responsabil nu este...
NEGLIJENŢĂ
Primărie neprotejată
În judeţul Bihor, vânzarea prin executare silită a unui sediu de primărie este o acţiune fără precedent, chiar dacă în ultimii 26 de ani unele administraţii locale au acumulat datorii care le-au depăşit posibilităţile proprii, fiind ajutate să le stingă fie cu fonduri de la Guvern, fie de la Consiliul Judeţean.
Directorul SCPP Bihor, Ioan Sala, susţine că pentru a evita această situaţie, a încercat să convină cu primarul din Popeşti o eşalonare a plăţii datoriei "pe 2-3 ani", dar Dorin Curtean nu şi-a luat niciun angajament în acest sens, argumentând că suma reprezintă veniturile proprii ale comunei pe un an, aşa că dacă n-ar mai avea bani nici pentru plata salariilor angajaţilor, necum pentru vreo lucrare. Pe de altă parte, comuna nici nu mai poate spera să primească fonduri suplimentare de la CJ ori de la Guvern, deoarece a fost deja sprijinită anii trecuţi cu sume importante pentru a nu fi silită să returneze fonduri europene nerambursabile aferente unui proiect pe care nu l-a putut duce la bun sfârşit.
În mod normal, sediul unei instituţii publice nu ar putea fi executat silit. Conform legii, domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale ori al statului este insesizabil, adică nu poate face obiectul unei acţiuni judecătoreşti, şi inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat, dar de-a lungul anilor toţi edilii perindaţi la conducerea comunei au uitat să transfere sediul Primăriei în domeniul public, lăsându-l în domeniul privat, deci expus inclusiv acţiunilor de executare silită. "Am observat detaliul în acte şi am reuşit să pun sechestru pe clădire la Oficiul de Cadastru înainte ca primarul să convoace o şedinţă de Consiliu Local în care se putea hotărî transferul imobilului din domeniul privat în domeniul public al comunei", recunoaşte directorul SCPP Bihor.