Dacă în urmă cu câţiva ani statul California intra în insolvenţă, iar oraşul Detroit îşi declara falimentul, pe viitor aşa se va putea întâmpla şi la noi. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 46/24.05.2013 a fost reglementată starea de criză financiară şi de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, într-un mod similar firmelor.
În timp ce finanţiştii estimează că noile reglementări vor obliga edilii să-şi întărească disciplina financiară, primarii de la ţară sunt supăraţi că ar putea intra la puşcărie pentru plăţi până acum legale, dar şi că vor deveni subordonaţii administratorilor financiari şi judiciari numiţi de tribunale, care vor conduce în locul lor. Aceştia vor putea hotărî nu doar ce plăţi vor face primăriile, dar vor putea chiar mări taxele şi impozitele. Spre disperarea aleşilor...
Bine cu forţa
Adoptată pentru stingerea arieratelor, adică a datoriilor adunate de bugetele locale de-a lungul anilor, cu scopul ca Guvernul să se încadreze în deficitul bugetar impus de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, măsură obligatorie pentru accesarea creditelor deja contractate cu aceste organisme, OUG 46 nu va mai permite administraţiilor locale să acumuleze noi debite, stabilind cadrul general şi procedurile pentru stingerea datoriilor existente şi introducând în premieră noţiunile de criză financiară şi de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale (UAT).
În principiu, afirmă specialiştii, acestea vor avea beneficii pe termen lung, deoarece - pe lângă punerea în ordine a veniturilor şi a cheltuielilor - nu vor mai putea fi executate silit.
Criză şi insolvenţă
Ordonanţa defineşte situaţia de criză financiară a UAT-urilor ca fiind starea acelor comune, oraşe, municipii şi judeţe care, din lipsă de fonduri, nu-şi achită obligaţiile de plată mai vechi de 90 de zile sau depăşesc 15% din bugetul anual. Insolvenţa e descrisă ca fiind situaţia în care UAT-urile nu-şi achită obligaţiile de plată mai vechi de 120 de zile sau depăşesc 50% din bugetul anual.
Existenţa situaţiei de criză financiară trebuie constatată de Consiliul Local/Consiliul Judeţean, care mandatează ordonatorul principal de credite (primarul/preşedintele CJ) să elaboreze un proiect de redresare. La rându-le, primarii/preşedinţii CJ sunt obligaţi să ceară înregistrarea Hotărârilor de Consiliu Local/HCJ prin care se constată situaţia de criză în Registrul situaţiilor de criză financiară al UAT-urilor care va fi gestionat de Prefecturi şi Direcţiile Financiare judeţene.
Mai departe, în 5 zile de la adoptarea HCL/HCJ, se constituie Comitetul pentru situaţii de criză financiară, format din primar/preşedinte CJ, şeful serviciului financiar-contabil al CL/CJ, un consilier local/judeţean, un reprezentant al Direcţiei Finanţelor Publice şi un reprezentant al structurii asociative din care face parte UAT (Asociaţia comunelor/oraşelor/municipiilor sau Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene).
Dacă ordonatorul primarul/preşedintele CJ nu declară situaţia de criză financiară, riscă o amendă de 10-50.000 lei, iar dacă nu declară starea de insolvenţă, închisoare între 3 luni-1 an.
Măsuri de redresare
După formarea Comitetului pentru situaţii de criză financiară, acesta elaborează un plan de redresare ce cuprinde prezentarea situaţiei, măsurile pentru continuarea serviciilor publice esenţiale (salubrizare, apă-canalizare, iluminat, ordine publică, funcţionarea spitalelor), pentru îmbunătăţirea managementului financiar şi reducerea cheltuielilor. Situaţia de criză încetează în cazul în care condiţiile nu se mai manifestă timp de 180 de zile sau, în caz contrar, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru intrarea în insolvenţă. În acest al doilea caz, insolvenţa începe cu depunerea la tribunal a unei cereri de către primar/preşedintele CJ sau de către creditorii la care CL/CJ au datorii, însoţită de bugetul UAT-ului, situaţiile contabile la zi, lista bunurilor UAT, a creditorilor, a plăţilor şi transferurilor patrimoniale din ultimele 120 de zile, precum şi cea a serviciilor publice esenţiale.
Prin deschiderea insolvenţei, un judecător sindic numeşte un administrator judiciar care notifică toţi creditorii, întocmeşte un tabel al creanţelor pe care aceştia le au de recuperat de la UAT şi elaborează un plan de redresare ce trebuie aprobat de CL/CJ şi de Finanţe, pentru a reglementa procedurile, mijloacele şi termenele-limită pentru lichidarea datoriilor într-o perioadă de maximum 3 ani.
Efectele crizei şi insolvenţei
În principiu, UAT-urile vor fi avantajate, spune şeful Direcţiei Finanţelor Publice Bihor, Ioan Mihaiu (foto): nu vor mai putea fi executate silit, nu mai acumulează penalităţi şi dobânzi pentru creanţele neachitate la termen, planurile de redresare pot micşora datoriile prin reeşalonarea sau ştergerea lor. Mai mult, comitetul pentru situaţia de criză financiară stabileşte toate priorităţile pentru creşterea gradului de colectare a veniturilor, adică adună mai bine taxele şi impozitele locale, dar şi priorităţile pentru cheltuirea sumelor încasate.
Cât de importante sunt aceste prevederi? "Avem în judeţ o primărie (n.r. - Toboliu) care a încheiat un contract cu o firmă de consultanţă pe 170.000 lei, cu penalităţi de 1% pe zi, ceea ce înseamnă că dacă primăria nu plăteşte firma la scadenţă datoria creşte cu o treime într-o singură lună", exemplifică Mihaiu. Fără a se pronunţa dacă o asemenea clauză a fost introdusă în contract din prostie sau din interes, pentru că cineva din primărie ar fi "pe-o mână" cu cei de la firma de consultanţă, însă subliniind că în acest fel firma e plătită mult peste contractul iniţial fără să facă nimic în plus, şeful Finanţelor spune că în situaţia de criză sau în insolvenţă firma de consultanţă nu va mai putea percepe penalităţi şi, în plus, îşi va primi banii doar după efectuarea altor plăţi, prioritare.
La fel, o altă primărie (Popeşti) e ameninţată cu 10 dosare de executare silită pentru mai bine de 1 milion de lei, fiindcă fostul primar a angajat cheltuieli fără a avea finanţare. "Dacă declară criză financiară, actualul primar nu va risca executarea silită", explică Mihaiu.
Lista neagră
Deşi deocamdată neoficial, la nivelul Bihorului s-a făcut o "listă neagră" a UAT-urilor care pot fi încadrate în situaţie de criză financiară ori insolvenţă. În top sunt comunele Abrămuţ (1,39 milioane lei arierate, peste bugetul pe 2013, de 1,24 milioane), Bratca (1,27 milioane), Cărpinet (1,24 milioane), Drăgeşti (2,55 milioane datorii, aproape dublu faţă de buget), Finiş (2,55 milioane lei, peste bugetul de 2,34 milioane), Nojorid (1,02 milioane), Roşiori (0,91 milioane), Şuncuiuş (3,79 milioane la un buget de 5 milioane) şi Uileacu de Criş (1,53 milioane datorii). Şeful Direcţiei Finanţelor Publice spune însă că "într-o situaţie delicată sunt, din cauza dezechilibrului între datorii şi disponibilităţi, şi comunele Avram Iancu şi Bunteşti".
Toate aceste UAT-uri pot fi declarate în criză financiară ori insolvenţă imediat ce vor fi adoptate şi normele de aplicare a OUG 46/2013, care trebuie să apară luna următoare.
Vina, la Guvern!
Deşi consideră şi el că pe termen lung noile reglementări sunt utile, directorul economic al CJ Bihor, Dimitrie Musca (foto), spune că OUG 46 are şi dezavantaje. Unul e că "primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, unii nevinovaţi că au preluat situaţii dificile, nu vor mai putea conduce conform promisiunilor electorale, pentru că vor trebui să execute ce decide comitetul pentru situaţia de criză sau administratorul judiciar". Ba, vor plăti politic şi dacă, fără voia lor, se va decide creşterea taxelor şi impozitelor.
Şi mai frustrant pentru primarii de comune e că o parte din vină o poartă Guvernul şi ministerele. Motivul? În majoritatea cazurilor datoriile au apărut după ce UAT-urile au depus proiecte pentru realizarea anumitor obiective cu cofinanţare de la bugetul central, iar ministerele nu le-au virat fondurile promise. "Din 2011 am pornit un proiect pentru un parc aprobat de Ministerul Mediului, dar Ministerul nu ne-a mai virat cei 85% promişi din valoarea proiectului", exemplifică primarul din Abrămuţ, Barcui Barna.
La Cărpinet situaţia e similară, diferenţa fiind că lucrările sunt de asfaltare şi ministerul vinovat e cel al Dezvoltării Regionale, iar la Vadu Crişului e vorba de lucrări de apă şi canalizare începute încă din 2008 pentru care Ministerul Mediului nu a virat nici până în prezent partea sa. "Primul căruia trebuia să i se aplice Ordonanţa ar fi chiar Guvernul, pentru că aprobă lucrări şi apoi nu dă finanţarea. Poate Guvernul ar trebui să intre în insolvenţă sau în faliment!", zice cu năduf primarul comunei, Dorel Cosma.
Morala? E exact cum arată zicala: deşi peştele de la cap se împute, şi de data asta începe se fie curăţat tot de la coadă...
IAU CA SĂ DEA
Credite pentru datorii
OUG 46 este al doilea act normativ adoptat anul acesta pentru disciplinarea financiară a UAT-urilor. Conform OUG 3, emisă în ianuarie, administraţiile locale care aveau arierate la 31 ianuarie 2013 au fost obligate ca până la 31 martie să scadă volumul datoriilor cu 85%, în caz contrar Trezoreria urmând să limiteze plăţile care pot fi efectuate în contul lor. Un avantaj, pe lângă stingerea datoriilor către furnizori, e că UAT-urile iau credite de la stat cu dobânzi de numai 5,25% pe 5 ani, mai mici decât la orice bancă.
Tot prin OUG 3, pentru a tăia elanul administraţiilor de a începe investiţii noi fără a avea asigurate sursele de finanţare, Guvernul a impus ca toate acestea să fie avizate de Trezorerie, iar UAT-urile să notifice firmelor cu care au contracte valorile maxime în limita cărora se pot executa lucrări, cu o frecvenţă de 30 de zile. Astfel, dacă o primărie are în program o investiţie de 100 lei şi plăţi restante de 80 lei, întâi e obligată să achite restanţele, iar apoi informează firma că îi poate face lucrări de 20 lei.
În Bihor au contractat până acum credite de la Trezorerie pentru stingerea arieratelor 23 de UAT-uri, inclusiv câteva din cele ce au restanţe mai mari de 90 de zile şi de 15% din bugete (deci care riscau să intre în situaţie de criză financiară), precum Cărpinetul şi Vadu Crişului.