Prostia şi domnia se plătesc. E şi cazul Primăriei Popeşti, rămasă fără sediu din pricina unor datorii acumulate către o altă entitate de stat, Societatea Publică de Pază Bihor. "Meritele" le au trei edili care au condus comuna în ultimii 12 ani. Cel dintâi, un PD-ist, a contractat servicii de pază la un preţ mic, dar cu penalităţi uriaşe, succesorul său, un PSD-ist, nu le-a plătit, dar a prelungit contractul, pentru ca actualul edil, un PNL-ist, care s-a trezit cu penalităţi de 7 ori peste datoria iniţială, să constate că Primăria poate ajunge în stradă.
Motivul? Sediul instituţiei a fost scos la licitaţie, ajungând - ce ironie! - tocmai în proprietatea firmei de pază a Consiliului Judeţean, care plănuieşte fie s-o dea în chirie aceleiaşi Primării, fie să revândă imobilul pentru a-şi plăti, la rându-i, datoriile către alţii.
Contract cu bucluc
Povestea datoriilor acumulate de Primăria Popeşti faţă de Societatea Publică de Pază Bihor, aflată în subordinea Consiliului Judeţean, a început în anul 2005, când primarul de atunci, PD-istul Iosif Iuhaneac, semna cu conducerea Corpului Gardienilor Publici un contract pentru paza comunei. Pe de o parte, legea îl obliga să asigure acest serviciu, pe de alta, preţul era mic, doar 7,5 milioane lei vechi pe lună. Atât doar că actul semnat pe 23 iunie 2005 stipula că în caz de neplată la timp a serviciilor, "beneficiarul se obligă la plata unor penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi calculate la suma datorată".
Prevederea era una standard, inclusă în toate contractele de acest fel întocmite cu beneficiarii serviciilor de pază, în general instituţii publice. Acum, primarul comunei Popeşti, Dorin Curtean, consideră că procentajul asumat la socotirea penalităţilor a fost unul de cămătar. Deşi detaliul nici nu mai contează, cert e că în 2011, succesorul lui Iuhaneac, PSD-istul Adrian Maga, n-a mai plătit serviciile de pază, însă a prelungit contractul cu aceleaşi obligaţii.
Cu spatele la zid
Urmarea? Primarul ales în 2012, Dorin Curtean, s-a trezit încă de la instalare cu conturile poprite la solicitarea Direcţiei Publice de Pază, datoriile pentru serviciile de pază neachitate ajungând în acel moment la 1,5 miliarde lei vechi. Cu chiu-cu vai, spune Curtean, a început să achite restanţele: "În total, am plătit aproape 3 miliarde lei, cu tot cu penalităţi". Anul trecut, însă, a constatat că nu era de-ajuns: Societatea Publică de Pază i-a calculat penalităţi de nu mai puţin de 1,19 milioane lei.
Primăria Popeşti a contestat suma în instanţă, dar a pierdut procesul definitiv şi irevocabil, judecătorii dispunând că trebuie să achite datoriile şi penalităţile mărite de 7 ori faţă de debitul principal, deoarece contractul fusese încheiat de bunăvoie şi a avut putere de lege între părţi.
Imediat după câştigarea procesului, SPP Bihor a căutat să identifice bunurile Primăriei pe care le putea executa, singura proprietate de valoare, în afara unor terenuri abandonate şi a unei maşini de salubrizare, fiind chiar sediul instituţiei. "Nu ne facem un titlu de glorie că executăm silit Primăria, dar dacă nu am lua măsuri pentru recuperarea creanţei, Curtea de Conturi ne-ar trage la răspundere pentru că nu ne facem datoria", explica anul trecut directorul firmei, Ioan Sala (foto), motivul pentru care s-a ajuns la scoaterea la licitaţie, prin executor judecătoresc, a imobilului constând într-un teren de 1.853 metri pătraţi şi o clădire cu parter, etaj şi mansardă întinsă pe o suprafaţă desfăşurată de 873 mp, evaluat la 1,5 milioane lei.
După trei încercări
Prima încercare de vânzare a avut loc anul trecut pe 7 decembrie, când primarul Dorin Curtean spera să nu existe niciun potenţial cumpărător. "Cine să cumpere o clădire în Popeşti, cu 15 miliarde de lei? Ce să facă cu ea?", spunea edilul, convins că sediul instituţiei nu ar putea fi folosit nici drept casă de locuit, nici ca sediu de firmă, nu doar din cauza preţului de peste 330.000 euro, ci şi a faptului că este mult prea mare pentru nevoile cuiva.
La prima licitaţie a avut noroc: nu s-a arătat niciun muşteriu. La a doua, organizată anul acesta pe 7 ianuarie, la fel, deşi preţul de strigare a fost diminuat cu 25%. La a treia, însă, desfăşurată pe 12 ianuarie, când preţul de pornire a fost fixat la 1,2 milioane lei, norocul l-a părăsit. Surpriză, SPP Bihor s-a înscris la licitaţie şi a oferit exact această sumă, ceea ce înseamnă că devine noul proprietar al clădirii Primăriei, după plata onorariului executorului judecătoresc şi a taxei de intabulare la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Banii sau evacuarea
"Am analizat situaţia în Consiliul de Administraţie şi în Adunarea Generală, după care ne-am asumat achiziţionarea sediului Primăriei din Popeşti", spune directorul SPP Bihor, Ioan Sala, precizând că firma pe care o conduce nu va scoate niciun ban pentru plata tranzacţiei, deoarece se compensează suma cu cea pe care o avea de încasat de la comună. "Legal, în 20 de zile putem cere evacuarea Primăriei, dar eu sper ca domnul primar şi Consiliul Local Popeşti să aibă mintea de pe urmă şi să facă ceea ce trebuia să facă de mult: să plătească datoria", spune Sala.
Ca nou proprietar, firma de pază a CJ ar prefera ca Primăria să plătească integral suma datorată. "Noi am vrea banii integral, nu clădirea, pentru că şi noi avem datorii către furnizori, pe care vrem să le achităm, ca să nu mai spun că plătim chirie pentru sediul din Velenţa 40.000 lei pe an", explică Sala. O a doua variantă luată în calcul este ca Primăria să fie lăsată în clădire cu statut de chiriaş şi să achite datoria "în cel mult 4 rate eşalonate pe 2 ani", adaugă directorul, care afirmă că mai există şi o a treia, ultima, posibilitate, în cazul în care edilii comunei nu le vor pe primele două: vânzarea imobilului către un terţ. "Deja am fost contactaţi de o fundaţie din ţară interesată să facă la Popeşti un azil pentru bătrâni, care este dispusă să cumpere clădirea".
Ce vor alege edilii? Deocamdată, spune primarul Dorin Curtean, doar să organizeze o acţiune de protest la... Oradea. "În decembrie am cerut ajutorul Consiliului Judeţean, în subordinea căruia este firma de pază, iar domnul preşedinte Pasztor Sandor ne-a promis tot sprijinul. Acum se vede cum s-a ţinut de cuvânt, aşa că o să cerem Primăriei Oradea autorizarea unui miting de protest", zice primarul. După care, însă, vrând-nevrând, tot va ajunge la vrerea noului proprietar, prin semnarea unui contract de închiriere a sediului, pentru că altfel va ajunge şi mai rău, în stradă...
NEGLIJENŢĂ DUPĂ NEGLIJENŢE
Primărie fără protecţie
Vânzarea prin executare silită a unui sediu de primărie este o acţiune fără precedent în Bihor, chiar dacă în ultimii 27 de ani unele administraţii locale au acumulat datorii care le-au depăşit posibilităţile, fiind ajutate să le stingă fie cu fonduri de la Guvern, fie de la Consiliul Judeţean.
Directorul SPP Bihor, Ioan Sala, susţine că pentru a evita executarea silită a Primăriei Popeşti a încercat să convină cu edilul Dorin Curtean o eşalonare a plăţii, dar acesta nu şi-a luat niciun angajament, argumentând că suma reprezintă veniturile proprii ale comunei pe un an întreg, aşa că n-ar mai avea bani nici pentru salariile angajaţilor, necum pentru vreo lucrare edilitară.
În mod normal, sediul unei instituţii publice nu ar putea fi executat silit, deoarece domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale ori al statului este insesizabil, adică nu poate face obiectul unei acţiuni judecătoreşti, şi inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Totuşi, fiindcă toţi edilii perindaţi la conducerea comunei au uitat să transfere sediul Primăriei în domeniul public, lăsându-l în domeniul privat, deci expus inclusiv acţiunilor de executare silită, acţiunea SPP Bihor a fost perfect legală. "Am observat detaliul în acte şi am reuşit să punem sechestru pe clădire la OCPI înainte ca primarul să convoace o şedinţă de Consiliu Local în care se putea hotărî transferul imobilului din domeniul privat în domeniul public al comunei", a admis directorul Ioan Sala.