În guvernarea Năstase, lefegiii Statului erau stimulaţi să adere la Partid. În guvernarea Boc nu e necesar: dacă bugetarii nu sunt deja ai Partidului-Stat, zboară din posturi ca şi când nici n-ar fi fost. Oricum, nu-i aşa, nu avem nevoie de ei...

Pe atunci, funcţionarii erau convocaţi cu tabel la vizitele de lucru ale Arogantului. Acum, funcţionarii nici nu trebuie obligaţi să aclame când cei trei B - Băsescu, Boc, Berceanu - ajung pe şantiere ori la paranghelii. Se prosternează singuri, căci entuziasmul e sarcină de partid. Normal, nu sunt ei fiii Partidului?

În guvernarea Năstase, se ducea muncă de lămurire pentru ca patronii să dea bani pentru Partid. În guvernarea Boc, instituţiile Statului le pică pe cap şi-i amendează până le intră în cap că iniţiativa de a cotiza trebuie să vină de la ei.

Atunci, ziariştii contestatari erau ţinuţi la poarta "descentralizatelor" şi pedepsiţi, dimpreună cu cititorii lor, prin nefurnizarea informaţiilor. În lipsă de altceva, publicul învăţa să se mulţumească cu fetele de la pagina 5 şi cu sclavele Isaura. În guvernarea Boc, găozarii şi tonomatele au şi renunţat să mai sune la uşa "deconcentratelor", căci directorii de la Stat ţin conferinţele de presă la sediul Partidului, unde jurnaliştii sunt transformaţi în simple reportofoane. Oficial, ne merge bine: "opinia publică" dezbate problemele din "Inimă de ţigancă", iar politicienii jubilează pentru că poporul are pe cine să fie cu ochii!

În guvernarea Năstase, Partidul era asediat de traseişti dornici să guste din ciolan. În guvernarea Boc, Partidul racolează proprietari de dosare care se mulţumesc şi numai că pot respira mai departe aerul libertăţii.

Odinioară, Partidul ieşea la miting de solidaritate cu un parlamentar vinovat de falimentarea unei bănci. Azi, Partidul face zid în jurul miniştrilor responsabili de ruinarea Statului însuşi.

În guvernarea Năstase, liderii sindicali erau ademeniţi, precum Mitrea-Manivelă, să intre în Partid. În guvernarea Boc, Statul le închide gura cu sedii în buricul Capitalei, oferite la preţuri de criză.

Populiştii social-democraţi accizau nemilos orişice produs de import ca şi cum ar fi fost un lux. Popularii democrat-liberali ieftinesc produsele de lux, blănurile şi iahturile, în timp ce untul a devenit cu adevărat o trufanda pentru tot mai mult popor.

În guvernarea Năstase, străinii erau poftiţi să viziteze Dracula Land. În guvernarea Boc, nu avem de ales decât The Land of (No) Choice...

Era să uit de liberali! În guvernarea Tăriceanu, miniştrii se încurcau la număratul stelelor de pe steagul UE. În guvernarea Boc se încurcă la număratul banilor. Numai că, naiba ştie cum se face, niciodată nu greşesc decât în favoarea lor.