Iarna aceasta, când protestele împotriva restauraţiei au strâns mii de orădeni în Piaţa Unirii şi în marşurile prin centrul oraşului, nu puţini participanţi vorbeau între ei ungureşte, dar la unison cu toţi manifestanţii scandau româneşte, având aceleaşi revendicări cu ale majoritarilor: nu mai vrem corupţi în fruntea ţării! Ba, în mulţime am întâlnit chiar şi prieteni de etnie maghiară care, surprinzător, au cântat "Deşteaptă-te, române!". Unul, trecut de 35 de ani, mi-a mărturisit că făcea asta în premieră, şi tot prima oară şi-a cumpărat propriul tricolor cu care venea în Piaţă. "Acum mă simt mândru şi eu că-s român!", mi s-a confesat.
În ciuda evidenţei, guvernanţii de la Bucureşti au lansat teorii abracadabrante despre "dezbinarea" populaţiei şi "pericolul de fărâmiţare a ţării". Ulterior, discursurile xenofobe în cheie anti-iudeică şi anti-maghiară s-au radicalizat, căci - nu-i aşa? - Soros e de două ori duşman, dacă nu chiar de trei, ca evreu născut în Ungaria şi rezident în Occident. Apogeul a fost atins, în fine, prin punerea semnului egalităţii între minoritatea germană, "vinovată" că l-a dat pe preşedintele Klaus Iohannis, şi... nazism.
Deşi datoare să se îngrijoreze de derapajele PSD, ce face în acest timp UDMR? Susţine activ majoritatea guvernamentală în Parlament, deputaţii şi senatorii maghiari refuzând, alături de tovarăşii din PSD şi din ALDE, să voteze moţiunea de cenzură împotriva cabinetului Dragnea. Reprezentanţii UDMR le ridică acestora mingea la fileu în toate demersurile pentru amputarea legislaţiei anticorupţie, zilele trecute iniţiind un propriu set de amendamente ce-ar urma să facă imposibilă judecarea corupţilor care fug din ţară, pe modelul deja patentat de "recuperatorul" imobiliar Marko Attila, refugiat la Budapesta după condamnarea sa la închisoare în România. Nu în ultimul rând, politicienii maghiari se fac complicii hoţilor majoritari în amputarea Codului Silvic, aşa încât alde Verestoy de toate naţiile să nu mai poată fi traşi la răspundere chiar de-ar defrişa şi ultimul parc din ţară.
E adevărat, pe de altă parte UDMR obţine de la asociaţii majoritari acordul pentru vechile obsesii izolaţioniste, în Camera Deputaţilor reuşind, de pildă, să impună schimbări la Legea Sănătăţii potrivit cărora în spitalele din localităţile cu minim 20% etnici maghiari să fie făcute angajări pe criteriul lingvistic.
În mod normal, dacă şi-ar asculta propriii alegători (să nu uităm că până şi la Odorheiul Secuiesc s-a strigat "DNA să vină să vă ia!"), UDMR ar trebui să refuze plonjonul în xenofobie şi în naţionalismele de cea mai joasă speţă, dacă nu de alta, măcar pentru că deşi acum sunt în vizor mai ales nemţii, mâine le-ar putea veni rândul şi maghiarilor. Faptul că stau de partea răului dovedeşte însă că, aşa cum am intuit încă demult, UDMR nu e decât "secţia maghiară" a acestuia. Nimic altceva decât un PSD unguresc.